Ce ași are Kim Jong-un în mânecă în fața sancțiunilor ONU? Opiniile unui expert

Pe 11 septembrie, ONU a adoptat în unanimitate o nouă rezoluție de sancțiuni împotriva Coreei de Nord, îndreptată în special pe limitarea aprovizionării cu petrol și gaze. Totuși, oricât de tare ar strânge comunitatea internațională cureaua sancțiunilor, regimul de la Phenian pare de neclintit în mizele sale balistice. Un expert în problema nord-coreeană contactat de publicația Business Insider a identificat o serie de motive pentru anduranța economică a lui Kim Jong-un în fața ONU.

În primul rând, Coreea de Nord și-a dezvoltat o economie paralelă de cea sancționată de Organizația Națiunilor Unite. Opinia îi aparține lui Benjamin Katzeff Silberstein, analist al Institutului de Cercetare pentru Politică Externă.

Silberstein spune că autoritățile nord-coreene se află de decenii sub o formă sau alta de restricții economice, fapt care a dus la crearea unui sistem imunitar bazat pe „metode în afara cadrului oficial, făcând Guvernul nord-coreean să devină priceput în achiziționarea de bunuri de care are nevoie”.

Nucleul dur al acestei strategii îl reprezintă o rețea vastă de companii și brokeri care acționează în diverse state ale lumii. Este vorba despre Biroul 39, a cărui misiune secretă este aceea de stabili rute financiare din Occident sau Rusia către regimul lui Kim Jong-un.

Despre Biroul 39 a vorbit în presa internațională, în urmă cu câteva luni, unul dintre foștii șefi ai rețelei, Ri Jong Ho, care trăiește în prezent în SUA, după ce a fugit în 2014 din Coreea de Nord.

„N-am suferit niciodată în afacerile noastre comerciale din cazua sancțiunilor. Din contră, am efectuat primul nostru test nuclear în 2006”, a declarat bărbatul într-un interviu oferit cotidianului Washington Post.

Cât de ușor este să trimiți câteva tone de dolari în Coreea de Nord? Ri, care a condus Biroul 39 timp de trei decenii, a explicat că a reușit să trimită milioane de dolari burdușind banii în genți. Banii eru apoi înmânați căpitanului unui vas care obișnuia să plece din orașul portuar Dalian, din China, spre portul Nampo din Coreea de Nord. Aceasta este varianta „grea”. Cea cu adevărat ușoară se rezuma uneori la o rugăminte simplă adresată cuiva de a-i trece un bagaj cu trenul peste granița dintre cele două Corei.

De asemenea, o resursă eficientă de procurare de bunuri pentru cercul interior al lui Kim Jong-un o constituie agenții de informații infiltrați în diverse companii din lume, subliniază Benjamin Katzeff Silberstein.

O investigație recentă a C4ADS a ajuns pe urmele unei companii chineze însărcinată cu colectarea de fonduri pentru programul nuclear al Phenianului. Numele companiei: Dandong Hongxiang Industrial Development (DHID). Nu mai puțin de 43 de firme-paravan ar fi fost folosite pentru a camufla schema financiară care a pompat, între 2009-2015, circa 75 de milioane de dolari numai din SUA către dictatura lui Kim Jong-un, se arată în investigație.

Vasele comerciale cu documente false reprezintă o altă pârghie de business pentru regimul de la Phenian. Plus factorul contrabandei cibernetice în zona marilor tranzacții în bitcoin, raportează C4ADS. La asta se adaugă și traficul de echipamente militare, droguri, coarne de rinoceri și tipărirea de bani falși.

Al doilea motiv identificat de expert: indiferent de deciziile luate pe linia oficială a membrilor ONU, Coreea de Nord nu duce lipsă de alternativă.

După ultima rundă de sancțiuni adoptate, China a decis să își reducă exporturile de combustibil către Coreea de Nord. Nicio problemă: contrabandiștii ruși de petrol au umplut imediat golul, potrivit Washington Post.

„Chestiunea este că măiestria Coreei de Nord în a evita metodele oficiale pentru activitățile ei economice nu înseamnă că sancțiunile nu afectează viețile nord-coreenilor și economia ca întreg, ci mai degrabă că impactul sancțiunilor nu va fi niciodată la fel de puternic pe cât își doresc factorii de decizie politică și că închiderea completă a economiei nord-coreene spre celelalte economii ale lumii este foarte dificil de realizat”, este de părere Silberstein.

Al treilea motiv - și cel mai trist - este obișnuința cronică a Coreei de Nord de a funcționa economic, la toate nivelele sociale, în condiții de austeritate extremă.

„Nord-coreenii sunt atât de obișnuiți să trăiască în condiții economice dure, că ar putea-o scoate la capăt chiar și un an dacă ar fi impusă o interdicție totală asupra petrolului, raționalizând stocurile existente în rândul elitelor la un nivel minim și înlocuind mașinile și tractoarele cu căruțe trase de vaci”, a explicat un fost diplomat sud-coreean, Chun Yung-woo.