Blocați în case și rămași fără mâncare, libanezii sunt într-o situație dramatică. "Aș prefera să mor de Covid decât să mor de foame"
Data actualizării: Data publicării:
Peste trei milioane de libanezi trăiesc într-o sărăcie lucie. După zeci de ani de corupție, inegalități sociale puternice, criză economică persistentă și explozia masivă din Beirut care a distrus o treime din oraș, pandemia a pus capac unei situații deja dramatice. Blocați în case și rămași fără mâncare, libanezii au doar două opțiuni, la fel de dure - boala sau foametea.
Mii de protestatari furioși s-au confruntat cu poliția în Tripoli din cauza restricțiilor dure. Manifestanții au aruncat cu grenade asupra polițiștilor, care le-au răspuns cu tunuri de apă și gaze lacrimogene.
Cel puțin un protestatar a fost împușcat, iar peste 70 au fost răniți, potrivit Associated Press.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
"Am auzit oamenii spunând: <Aș prefera să mor de Covid decât să mor de foame>", a declarat activista libaneză Dayna Ash, citată de NBC News.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
Violențele au venit pe fondul unui lockdown dur impus în Liban în 14 ianuarie. Măsura anunțată pentru 11 zile a fost prelungită până în 8 februarie. Guvernul relaxase restricțiile în perioada sărbătorilor de iarnă, într-o încercare de stimulare a economiei. Ca urmare, cazurile Covid-19 au crescut până la cifre record, mai mult de 5% din populație fiind infectată în prezent, ceea ce a dus la carantina draconică.
Angajații din prima linie sunt copleșiți în timp ce internările în spital scapă de sub control. Fotografii cu oameni tratați în propriile mașini au devenit virale pe rețelele sociale.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
Acum, numărul deceselor Covid-19 zilnice este de peste cinci ori mai mare decât în iulie, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății.
Cu supermarketurile închise, cei care doresc să iasă din casă pentru a merge la spitale sau farmacii, inclusiv medici, trebuie să completeze o declarație.
Blocați în case, libanezii s-au văzut în situația de a nu mai avea ce mânca. Proviziile făcute pentru carantina anunțată inițial s-au terminat, iar rafturile magazinelor sunt goale. Singurii care i-ar putea ajuta sunt voluntarii din partea ONG-urilor, dar aceștia spus că guvernul le-a respins cererile de a duce alimente și provizii familiilor vulnerabile.
"Ei trăiesc tocmai pentru că noi le trimitem mâncare", a spus Maya Chams Ibrahimchah, fondator al unei organizații de caritate libaneze care asigură gratuit provizii esențiale pentru 226.000 de persoane prin intermediul magazinului său alimentar. ONG-ul primește zilnic sute de apeluri din partea familiilor care cer lapte, scutece și mâncare.
"Nu este normal astăzi să spui ONG-urilor că nu au voie să lucreze, tocmai când majoritatea acestor oameni nu au încă un acoperiș deasupra capului, în urma exploziei din port", spune reprezentantul organizatiei.
În ciuda restricțiilor, voluntarii au continuat însă să distribuie aceste produse. De mai multe ori, au plecat de acasă sub pretextul că merg la farmacie, tocmai pentru a livra cutii cu alimente.
Armata libaneză a distribuit provizii pentru mii de familii vulnerabile, scrie presa locală, dar reprezentanții ONG-urilor spun că guvernul nu are resursele necesare decât pentru o parte dintre cei care au nevoie.
Între timp, mulți proprietari de magazine sunt îngrijorați de supraviețuirea afacerilor lor într-un moment deja critic pentru economie.
Guvernul a obținut un împrumut de urgență de la Banca Mondială pentru a-i ajuta pe cei mai afectați de pandemie, însă încrederea oamenilor în guvern este grav erodată, așa că nici speranțele în aceste ajutoare nu sunt mari.
"Încă așteptăm. Astăzi, mâine, poimâine, după un an, după 10 ani, după 100 de ani, nimeni nu știe (când va veni acest ajutor - n.r.).", spune proprietarul unei tipografii.