Neînțelegeri Guvern-Comisia Europeană. Care este diferența dintre deficitul pe cash și cel ESA

Vreme extremă în România. Vântul puternic a făcut prăpăd în mai multe județe

Mai mulți copii de la o grădiniță din Timișoara au ajuns la spital cu simptome de toxiinfecție alimentară

Mașini vandalizate într-o parcare din Constanța. Șoferii și-au găsit cauciucurile sparte

Doi nevăzători, agresați într-o biserică din București, după ce au intrat cu câinii ghizi. „Ne-au amenințat că ne taie picioarele”

Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai

Copiii români de la țară, victimele sărăciei

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Comisia de la Bruxelles este însă cea care insistă pentru o micșorare a deficitului. România a luat de capul său decizia de a amâna liberalizarea preţurilor la gaze, mai sunt tot felul de mici frecuşuri și acestea nu trec fără urmări. În esenţă, dincolo de cifre, instituţiile internaţionale cer, de fapt, să nu mai existe o diferenţă între deficitul pe cash şi cel ESA, în sistemul european al conturilor. Iar guvernul vrea să rămână pe cash, pentru că este mai permisivă.

Şi aici se vede cine este cel mai dur în negocieri. FMI foloseşte metodologia cash, Comisia pe cea bazată pe ESA. Insistenţa de acum arată că vocală este Comisia. Şi pentru că sunt chestiuni abstracte, în... „contabilicească”, poate că e timpul să vedem care e diferenţa dintre ele.

Deşi e vorba de acelaşi buget, de bani, e o diferenţă uriaşă între cele două raportări. Cea preferată de autorităţile române, pe cash, presupune o numărare a plăţile făcute efectiv, adică a banilor ce ies din visterie.

La deficitul calculat în baza sistemului conturilor europene baza este mai largă - cuprinde şi plăţile angajate, chiar dacă banii efectiv sunt daţi la un alt termen.

De pildă, dacă guvernul semnează un contract de zece milioane de euro pentru o autostradă care este construită, atunci suma respectivă apare în buget sub formă de cheltuială, chiar dacă plata este prevăzută peste o vreme.

În sistemul de raportare cash, în buget costul acelui segment de autostradă apare doar atunci când se face plata la termen. Sau aşa cum se întâmplă des, cu întârziere. Aceasta este marea hibă a raportării pe cash.... riscul de neplată şi formarea de arierate.

Un guvern se poate angaja să facă achiziţii sau investiţii, dar când are probleme cu ţintele de deficit din cauza unor încasări proaste, amână plăţile. Constructorii de autostrăzi s-au plâns de mai multe ori în acest an că primesc banii cu întârziere. Cei care fac magistrala V a metroului din Capitală au avut aceeaşi problemă. Astaldi chiar a făcut mare tărăboi.

În anii anteriori, când finanţele ţării erau „în piuneze" din cauza recesiunii, deficitul pe cash era scos sub 5%, în schimb cel pe ESA depăşea 8%. Diferenţa venea din plăţi angajate, dar nefăcute. Şi în final se formau arierate.

Aceste datorii ale statului către economie au vicitat întreg circuitul banilor. Au fost cazuri în care firmele erau executate silit de Fisc pentru neplata taxelor, dar acele firme aveau de încasat bani din contracte cu statul.

Cofinanțarea la fondurile europene, cuiul lui Pepelea

În esenţă, raportarea pe cash permite cosmetizarea datelor. Puţin fard, puţin rimel, ca să arate mai bine. Se acoperă urâţenia, care apare de cele mai multe ori la autorităţile locale. Pe când pe ESA, angajamentele apar acolo de la început. Şi dacă ele sunt în deficit, nu mai are rost ca statul să întârzie plăţile ca să-i iasă ținta de deficit.

Să ne aducem aminte ce ne transmiteau oficialii guvernului acum câteva zile - s-a facut rectificare și dupa ea dispar și arieratele. Deci, e curat.

Însă se poate face iarăşi mizerie.

Guvernul caută o depăşire a deficitului agreat cu 0,4-0,5% pentru confinantarea proiectelor pe bani europeni. Dar datele Ministerului pentru Fonduri Europene arată că anul viitor ar fi nevoie de 15 miliarde de lei pentru cofinanţare pentru a atinge ţinta de absorbţie de 80% şi a nu pierde bani europeni. Poate fi o supraestimare a ministerului, dar e triplu faţă de acest an. Au fost amânate şi împinse în 2015 o grămadă de proiecte. Anul acesta, cofinanţarea a fost tăiată la a doua rectificare. Or, asemenea cifre ar rupe zăgazurile la deficitul pe ESA , dacă ar fi luată toată această confinanțare în calcul. Pe cash mai poate fi vopsită puţin situaţia...mai întârzie o plată până în 2016...se mai discută.

În tot cazul, va fi un an foarte greu, aşa cum i-a fost atrasă atenţia Guvernului de mai multe luni. Acum, iată, trebuie să gestioneze o situaţie şi o negociere grea. Şi chiar dacă obţine ceva concesii din partea FMI şi a Comisiei Europene, sunt riscuri mari de a depăşi ţintele.    

Citiți și:

Negocieri împotmolite FMI-Guvern. Ce se ascunde dincolo de semnalele transmise publicului