Una dintre clădirile emblematice de pe harta bancară a României se transformă în hotel. Vechiul sediul al Marmorosch Blank, o clădire cu o istorie de 100 de ani, lăsată în paragină, cel puțin în ultimii ani, a capătat acum o nouă viață: a fost transformată în hotel de 5 stele. Nu a fost însă simplu, pentru că este clădire istorică, iar transformarea sa în hotel a trebuit să țină cont de acest statut.
Strada Doamnei, numărul 2. În urmă cu un secol, aici era sediul Băncii Marmorosch Blank, una dintre instituțiile bancare renumite ale perioadei interbelice, sinonimă cu intrarea capitalismului. Este un nume pomenit și în „Moromeții”, o bancă însă îngenunchiată de Marea Depresiune și salvată de Banca Națională.
„E un experiment stilistic de mare valoare, dincolo de faptul ca e monument istoric si e o clădire cu o calitate excepțională a spațiilor, a poziției, a materialelor și a detaliilor, este o clădire monumentală, care a fost clar construită să fie reprezentativă pentru un sediu de bancă”, spune arhitecta Elia Yokina.
Construită între anii 1915 şi 1923, în stil neoromânesc, cu influenţe bizantine şi gotice, tranformarea fostei bănci în hotel a presupus o investiţie de 42 milioane euro, iar lucrările au durat trei ani.
„Mi-ar plăcea ca lobby-ul acestui hotel să devină sufrageria Capitalei. Arată ca un muzeu, dar nu este. Oamenii pot veni, pot socializa și pot petrece timp de calitate aici”, spune Harmen Silver, CEO la Hotel „Marmorosch”.
Hotelul are un total de 217 camere, un restaraunt şi un bar care au o capacitate cumulată de aproape 200 de persoane.
Bar, în fostul seif. Casetele de valori au fost păstrate
„Aici este tezaurul fostei bănci Marmorosch Blank, seiful unde erau casetele de valori, toată partea istorică a fost restaurată în detaliu, elemente mozaice, piatră, ceramică. Ușa originală a seifului a fost păstrată și restaurată și aici este acum unul dintre barurile hotelului. Peste tot vedeți cele peste 3.200 de casete de valori de alamă masivă, fiecare a fost restaurată și refuncționalizată cu cheie”, explică Eliza Yokina, arhitect.
După Revoluție, clădirea a ajuns la RAPPS. Pentru o perioadă, a fost folosită de BRD care a sfârșit prin a cumpăra clădirea, doar pentru a o vinde mai apoi, în 2007.
De acest proiect s-a ocupat un grup lituanian , extrem de activ pe piața românească, inclusiv prin restaurarea unor clădiri emblematice.
Și fostul sediu BCR de la Universitate pare a avea aceeași destinație, de hotel. A fost cumpărat de un fond investiții din Luxemburg, specializat în dezvoltări imobiliare.
Citiți și: Clădire emblematică a Bucureştiului interbelic, scoasă la vânzare
Editor : Luana Pavaluca