Uniunea Europeană investește în arhitectură și creativitate. În România, lucrurile stau altfel
Fiecare civilizație și-a creat propriul stil arhitectonic, prin care și-a transmis mai departe valorile și chiar ideologia politică. Ne bucurăm când vedem castele, piețe pietonale înconjurate de clădiri impresionante și chiar orașe întregi, unde pare că este competiție de edificii spectaculoase. Pe de altă parte, arhitectura urâtă ne afectează viața. Poate fi o idee politică să faci un mediu construit mai frumos, până la urmă este pentru oameni. Uniunea Europeană investește în arhitectură și creativitate, dar în România lucrurile stau altfel.
Influența bună a arhitecturii
Arhitectura a fost întotdeauna despre oameni, pentru că modelează spaţiul în care trăim. Construcţiile făcute de om după planurile arhitecţilor au un scop aproape sacru: să îndrepte societatea către un mediu mai bun. Civilizaţia este direct legată de arhitectură, toţi conducătorii istorici, din cele mai vechi timpuri până în prezent, au vrut să lase în urmă oraşe întregi sau măcar clădiri care să impresioneze.
Bruno Andreşoiu, arhitect: „Avem un decalaj nu doar de arhitectură, avem un decalaj cultural în general, arhitectura face parte din și ea inevitabil din acest decalaj, care se datorează unui amplu și vast complex de factori, după mine, care nu poate fi expediat în formula asta: noi am apărat granițele Europei de invaziile mongole și, ce să vezi, le-am permis celorlalți să-și construiască catedrale. E o prosteală. E vorba de un context istoric care cred că e mult mai complex și nu avem loc și timp să discutăm acum, dar cred că include multiple chestiuni. Poziționarea geografică e una dintre ele. Ortodoxia cred că este un alt factor extrem de important și o mulțime de alte considerente de natură istorică aș zice”.
Profit versus calitatea vieții
Ordinul Arhitecţilor din România a făcut politicile pentru arhitectura din ţară. Cu toate acestea, este o bătălie continuă între cei care vor să facă profit, adică să construiască fără să respecte prea multe reguli şi cei care susţin cultura mediului construit şi calitatea vieţii.
Bruno Andreşoiu, arhitect: „Eu înclin să merg pe cartea centrului și cred că nu e nici foarte bine, nici tocmai rău de tot. Evident că speculația imobiliară bazată pe interesele personale ale fiecăruia, nu are cum să fie benefică pentru o comunitate, interesele ei, în ciuda tuturor teoriilor capitaliste care spun dom'le, lasă că lăcomia e bună pentru ceilalți. În cazul ăsta nu cred că funcționează tot așa și se vede cu ochiul liber. Deci eu cred că trebuie găsită o formulă combinată a chestiunilor în care libera inițiativă și libera dorință de a de a dezvolta și de a specula și de a construi să fie, să fie încurajată, dar într-un cadru legislativ care să privilegieze totuși interesul comun. Noi încă stăm astăzi într-o formulă destul de hibridă, în care, pe de o parte, sunt niște reguli care uneori sunt osificate și dificile, și complicate și acuzate frecvent, dar în care se petrec lucruri care de multe ori sfidează orice fel de normalitate a construitului, înțelegând prin asta norme minime de confort, de viață firească, de calitate, de chestiuni de genul ăsta”.
Practica arhitectului și lumea politicii
Să respecţi arhitectura şi să îi sprijini dezvoltarea este şi o responsabilitate politică, nu doar una a comunităţilor. La nivelul Uniunii Europene se încurajează intens acest domeniu. Profesioniştii breslei sunt organizaţi într-un consiliu european şi printre scopurile lor sunt depășirea barierelor transfrontaliere pe piața serviciilor de arhitectură şi îmbunătățirea calității mediului construit. Până la urmă, bunul gust se educă.
Bruno Andreşoiu, arhitect: „Breasla arhitecților a încercat de câteva ori să intre în legătură cu politicul prin diverse formule. A reușit mai mult sau mai puțin, aș zice că mai degrabă mai puțin. Nu cred că doar din cauza politicului. Poate că și din cauza unei adecvării incomplete a breslei noastre la cerințele și la modul de operare al politicienilor. Cred însă că politicul ar trebui să aibă mult mai multă aplecare către breasla arhitecților, ca păstrători, curatori, cei ce se îngrijesc de ceea ce se construiește într-o țară. Politicienii tind să privilegieze de cele mai multe ori constructorii, din motive inclusiv de interese directe, pentru că acolo sunt mult mai mulți bani decât în arhitectură și atunci știm cum funcționează politicul și tipul ăsta de relații și atunci privilegiază mai degrabă constructorii, care constructorii, nu am nimic cu ei, dar sunt interesați mult mai mult de cantitate decât de calitate și de problematici care le depășesc domeniul de activitate directă. Asta ar trebui ca politicul să se aplece mai mult către către problematica arhitecturală, pentru că în felul ăsta ar putea construi reguli, legi, care să fie în favoarea dezvoltării unui cadru de viață mai bun, la care arhitecții pot contribui din plin. Și eu votez, cum ar veni, da. Sincer să fiu, așteptări foarte mari nu am, pentru că nu știu să se fi întâmplat prea multe lucruri bune în domeniul nostru mă refer, din prezența parlamentarilor români la Bruxelles. Dar, evident, voi vota și voi urmări cu atenție ceea ce vor face dacă vor fi într- adevăr preocupați de aceste chestiuni. Mi-e teamă însă că nu, după cum îi cunoști, după cum arată marfa politică pe care noi exportăm în Uniunea Europeană, aș rămâne mai degrabă sceptic”.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
