40 de agenţi sunt autorizaţi să exporte arme sau produse militare în România. Anul trecut însă exporturile au scăzut dramatic, cu până la 36% faţă de 2011.
Până în 1990, România câştiga anual din exportul de armament 800 de milioane de dolari. Piaţa de desfacere era reprezentată în principal de ţări din Orientul Mijlociu. Astăzi cifrele nu depăşesc 250 de milioane de dolari.
Embargourile internaţionale au redus simţitor livrările de armament pe piaţa din Orientul Mijlociu.
„Contextul internaţional este foarte important. Pentru România acestea erau pieţe tradiţionale. Să nu uităm că acum 20 de ani se vindea foarte bine în zona Orientului Mijlociu. Relaţiile erau excelente şi nu doar în zona industriei de armament”, spune Bogdan Badea, secretar de stat în Ministerul Economiei.
Afganistan şi Chile sunt doar câteva dintre ţările care anul trecut au renunțat să mai cumpere arme din România. Marocul lua în urmă cu doi ani produse militare din România de peste 20 de milioane de dolari. În 2012 cifra nu a depăşit 74.000 de euro.
Achiziţii simbolice aproape au făcut şi ţări precum Azerbaidjan sau Oman care de la contracte de 4-5 milioane de euro în 2011 au ajuns la înţelegeri de doar câteva sute de mii de euro, anul trecut.
Pe langă embargouri, un alt motiv al scăderii vânzărilor este faptul că armamentul românesc nu ţine pasul cu vremurile.
Statele Unite, Olanda, Bulgaria, Polonia sau Marea Britanie rămân însă principalele pieţe de desfacere pentru armele din România.
Piaţa internă nu arată nici ea bine. Armata română nu a alocat din 2011 şi până la finalul lui 2013 mai mult de 116 milioane de euro. În acest moment în industria de armament din România lucrează aproximativ 6.500 de angajaţi, faţă de peste 200.000 cât existau în 1990.