Deși este condusă de un deceniu aproape în mod exclusiv de guvernări social-democrate, România ajunge după reformă fiscală votată miercuri țara UE cea mai generoasă cu angajatorii, dar și cea mai aspră față de obligațiile de plată ale angajaților.
Reducerea contribuțiilor sociale plătite de angajatorii din România de la un nivel de 22%-23% la nivelul de 2,25%, anunțat prin măsurile fiscale adoptate miercuri de Guvern, face ca România să devină țara cu cele mai mici contribuții sociale plătite de angajatori în rândul UE.
Contribuția de solidaritate de 2,25% introdusă de Guvern (un fel de taxă integrată ce reunește sub aceeași umbrelă obligații la fondurile de sănătate și de șomaj), corelată cu nivelul actual al salariului lunar mediu brut de 3.300 lei pe lună, va face ca o firmă să achite în medie la bugetul asigurărilor sociale 193 de euro pe an. Aceasta aferent unui salariu brut mediu anual de 8.608 euro.
Contribuția plătită de angajator va fi mai mică inclusiv decât cea Bulgaria, unde un angajator plătește 970 de euro pe an contribuții sociale la un salariu mediu brut de 6.256 euro. Suma vărsată în România de angajator va fi puțin peste 1% din ceea ce ar plăti acesta în Franța (contribuții sociale în medie 18.707 euro pe an).
Valorile sunt cele publicate de Institutul Molinari pe baza cifrelor furnizate de firma de consultanță Ernst Young. Valoarea procentuală cea mai mică a contribuțiilor susținute de angajator în salariul brut este însă întâlnită în Danemarca. O companie daneză plătește la asigurările sociale pentru angajatul său 306 euro în cursul unui an la un salariu brut anual de 54.901 euro. Situația în alte țări este următoarea: Ungaria contribuții sociale de 2.413 euro la un salariu mediu brut anual de 12.682 euro, Cehia - contribuții sociale la angajator de 4.000 de euro la salariu mediu brut anual de 15.763 euro, Polonia - contribuții de 2.133 euro la salariu brut mediu de 12.483 euro.
Sigur se poate obiecta că angajatorul va fi nevoit să crească salariul angajatului pentru a îi păstra acestuia plata netă, iar în final cheltuiala cu salariul va fi aceeași. În sectorul privat obligația de majorare a salariului brut lipsește, însă. Chiar crescut, salariul acordat angajatului cu 16,6% pentru menținerea netului, România va rămâne, cu excepția Bulgariei, țara UE cu cea mai ieftină forță de muncă.
Strategia Guvernului pare a fi aceea de a convinge investitorii că România oferă în continuare muncă ieftină, în pofida vocilor din ce în ce mai insistente ale economișțtilor care afirmă că trebuie să fim atractivi prin forță de muncă calificată, infrastructură dezvoltată, sistem educațional performant, productivitate înaltă. Accentul pus pe atragerea investitorilor prin forță de muncă ieftină este eronat căci în partea angajaților aceasta determină lipsă de interes în angajare, migrație către țările din vest unde salariile sunt superioare și deficit de forță de muncă calificată.