Companiile de stat dau o mână generoasă de ajutor Lukoil
Compania rusă Petrotel Lukoil, deținătoarea rafinăriei Teleajen Ploiești, alimentată cu precădere cu țiței de import, va beneficia din acest an de o importantă reducere la tariful țițeiului transportat la Ploiești, în urma unui ordin emis de către președintele Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM).
Ieftinirea este suprinzătoare. Spre deosebire de Teleajen Lukoil, rafinăria Brazi, deținută de OMV Petrom, va achita un tarif de transport mai mare pe tona de țiței. Explicația constă în faptul că ordinul ANRM a ieftinit transportul țițeiului importat, mai ales când este adus în cantități mari, însă a scumpit transportul țițeiului autohton.
Ordinul 32 al președintelui ANRM, Gheorghe Duțu, emis la 2 februarie 2016, scade prețul de transport al țițeiului de import pentru zona Ploiești la doar 16 lei la tonă, pentru cantități mai mari de 100.000 de tone. Tariful este mult mai mic decât cele cuprinse în vechiul ordin, respectiv 13 din 2010, al președintelui ANRM. Acesta impunea un tarif de transport de 23,74 lei la tonă în cazul cantităților lunare cuprinse între 100.000 de tone și 150.000 de tone și de 20,91 lei la tonă pentru cantități de peste 150.000 de tone. Ieftinirea este și mai substanțială dacă se face comparația cu tarifele la această categorie practicate anul trecut (cuprinse între 23,06 lei/tonă și 26,18 lei/tonă, în funcție de cantitate).
În cazul cantităților mai mici se poate vorbi într-adevăr de o creștere a tarifului de transport. Astfel, pentru cantități transportate lunar mai mici de 100.000 de tone tariful crește de la 24,73-25 lei la tonă la 38 de lei la tonă, însă scumpirea nu afectează Petrotel Lukoil. Având o capacitate mare, respectiv 2,4 milioane tone anual, deci cu o medie lunară de 200.000 de tone de țiței, Lukoil Teleajen va beneficia de cele mai avantajoase tarife de transport.
CONPET nu va ieși în pierdere în urma diminuării tarifelor practicate la transportul în cantități mari a petrolului de import. Aceasta deoarece a crescut cu 1% tarifele de transport a țițeiului de proveniență autohtonă, fapt care va afecta în principal procesatorii de țiței autohton, în principal OMV-Petrom.
„Creșterile ne preocupă. Pentru companiile de exploatare și producție petrolieră, astfel de creșteri sunt îngrijorătoare. Cred că ar trebui să fim mai atenţi la faptul că avem această scădere a producţiei şi o creştere a tarifelor (de transport – n.r.). Orice creştere a costurilor sau fiscalității poate afecta un lanţ economic întreg”, spune Daniel Apostol, secretar general al asociației petroliere ROPEPCA a companiile de exploatare și producție petrolieră. El acuză și abordarea discriminatorie a statului în privința companiilor de exploatare a țițeiului autohton și a celor care îl importă.
Întrebați care sunt motivele pentru care au micșorat tarifele de transport a țițeiului importat destinat prelucrării în zona Ploiești, oficialii ANRM afirmă că au avut loc două modificări. Prima dintre acestea se referă la trecerea de la patru la două tranșe de cantități transportate pentru care se stabilesc tarife, ca urmare a creșterii cantităților de țiței importate. A doua modificare se referă la modificarea tarifului mediu astfel încât „media tarifelor celor două tranșe să îndeplinească condițiile și cerințele din ordinul 53/2010”. Cât privește Lukoil, reprezentanții societății au spus că preferă să nu comenteze modificările.
Chestionată asupra cauzelor pentru care a propus ANRM înlocuirea sistemului în patru tranșe cu unul în două tranșe, conducerea CONPET afirmă că în acest an cantitățile de țiței importat spre bazinul Ploiești cresc față de 2015 cu 18%, fapt pentru care nu mai este justificată folosirea sistemului în patru trepte.
Noile tarife iau în calcul acoperirea costurilor lunare de operare fixe și variabile, precum și redevența aferentă. Cât privește tariful mic, menționat la tranșa de peste 100.000 de tone, CONPET afirmă că nu acesta contează, ci tariful mediu. Dacă o cantitate transportată lunar depășește pragul de 100.000 de tone, tariful mai mic nu se aplică întregii cantități, ci doar celei prin care este depășit pragul de 100.000 de tone, spune CONPET.
„Pentru susbsistemul de import, prin practicarea tarifării în trepte rezultă un tarif mediu lunar pe tona transportată. În acest caz, relevant este tariful mediu pe tonă transportată și nu tarifele pe tranșe de cantități”, afirmă reprezentanții companiei. CONPET mai afirmă că majorarea tarifului mediu de transport pe subsistemul import este de 1,47%, comparabilă cu cea de pe subsistemul țară, care este 1,41%.
Ieftinirea transportului de țiței nu este singura facilitate acordată companiei Petrotel Lukoil. Recent, compania de stat Oil Terminal Constanța, operator pe mare specializat în vehicularea țițeiului, produselor petroliere și petrochimice destinate importului și exportului, a semnat o înțelegere cu Petrotel Lukoil prin care pune la dispoziția rușilor o bună parte din capacitățile sale de stocare pentru acest an. Capacitățile de stocare acordate companiei Petrotel Lukoil în absența unei licitații sunt dorite și de alte companii ce derulează operațiuni de export/import cu produse petroliere în portul Constanța.
Potrivit unui anunț facut la Bursa de Valori, cele două companii au încheiat pentru 2016 un contract în valoare de 40 de milioane de lei privind prestare servicii și expediție pentru import/export țiței și produse petroliere.
„Nu există contract de închiriere efectivă a unei capacități de depozitare. Oil Terminal are contracte semnate în baza modelului de contract-cadru aprobat în baza Ordinului președintelui ANRM în care nu sunt specificate tarife de închiriere rezervoare”, afirmă conducerea Oil Terminal.
Mai mult, compania de stat și-a pus la bătaie la bănci mijloace fixe importante și și-a ipotecat o parte a creanțelor pentru a obține un certificat de antrepozit fiscal care va permite Petrotel Lukoil să nu plătească statului accize pe perioada în care produsele sale piețelor externe se află în depozitele Oil Terminal.
Pentru obținerea certificatului, Oil Terminal a depus la autoritățile fiscale o scrisoare de garanție valorând 5 milioane de euro. Aceasta a fost obținută de la bancheri în schimbul unor gajuri puse pe active importante ale societății, cum ar fi două rezervoare cu o capacitate totală de 100.000 de metri cubi și terenul de sub acestea. În plus, Oil Terminal a ipotecat și unele creanțe ale sale.
Situația este însă riscantă. Dacă Fiscul va considera că Lukoil nu și-a plătit obligațiile către stat, va executa scrisoarea de garanție primită de la Oil Terminal. La rândul lor bancherii care au eliberat-o vor executa garanțiile primite de la societate, aceasta riscând oprirea activității. Potrivit Codului Fiscal, compania de stat putea solicita companiei Petrotel Lukoil să participe la constituirea garanției, cu atât mai mult cu cât operațiunile de comerț exterior și obligațiile ce decurg de aici sunt ale rușilor.
„Antrepozitarul autorizat (Oil Terminal-n.red.), destinatarul înregistrat şi expeditorul înregistrat (de la caz la caz acesta putând fi Lukoil – n.red) au obligaţia depunerii la autoritatea competentă a unei garanţii (...) garanţia poate fi depusă de transportator, de proprietarul produselor accizabile, de destinatar sau, în comun, de două ori mai multe dintre aceste persoane sau dintre persoanele prevăzute la alin. (1)”, spune Codul Fiscal.
Oficialii companiei de stat afirmă că „garanția a fost constituită numai de către Oil Terminal în calitate de antrepozitar, pentru a putea asigura un tratament egal tuturor clienților săi”.
Ajutorul dat Petrotel Lukoil vine în contextul în care în care între compania rusă și statul român are loc o dispută privind operațiunile acesteia din România. În toamna lui 2014, Parchetul Curţii de Apel Ploieşti a pus sechestru pe clădirile şi terenurile companiei, dar şi pe rezervele de petrol din Portul Constanţa. Procurorii susţineau că au descoperit un prejudiciu de peste 230 de milioane de euro din spălare de bani şi evaziune în urma relaţiilor comerciale cu firme din Republica Moldova.
La 10 luni de la descinderile de la rafinărie, în iulie 2015, procurorii pun sechestru asigurător pe aproape două miliarde de euro, bani aflaţi în conturile din străinătate ale gigantului rus. Procurorii susţineau că Lukoil ar fi scos ilegal din ţară profitul şi ar fi decapitalizat astfel uzina de prelucrare a ţiţeiului. Ultimul şi cel mai de răsunet episod de până acum din dosarul Lukoil a avut loc la 17 ani de la cumpărarea rafinăriei de către investitorii ruși.
În decembrie 2015, la aproape un an şi jumatate de la sechestrul impus pe bunurile Petrotel-Lukoil, Tribunalul Prahova a respins rechizitoriul procurorilor prin care dosarul a fost trimis în judecată. Magistrații au arătat că unele documente au fost dublate sau chiar triplate, dar și că procurorii nu au indicat activitatea infracțională concretă a inculpaților.
În România, Grupul Lukoil are aproape 3.800 de angajaţi, dintre care trei sferturi la Lukoil România, adică în benzinării. La rafinăria din Ploieşti lucrează, conform bilanţului depus la Ministerul Finanţelor, 400 de oameni. Acestora li se adaugă aproape 600 de persoane, anagjate în firmele-satelit.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
