95% din contractele de leasing sunt încheiate în euro, dar plata lor se face în lei. În acest caz, clienţii se trezesc că trebuie să plătească la un curs care nu îi aventajează, impus de societatea finanţatoare.
De exemplu, Mircea Manolache a cumpărat în 2011 zece maşini Dacia Logan, iar diferenţa rezultată din schimbul valutar este semnificativă.
„O rată de 11.600 de lei, în momentul în care se face calculul în euro, diferența apare cam de vreo 100-110 euro, asta la 36 de luni inseamna 3.600 de euro, vă dați seama, o diferență destul de mare, aproape 35%-40% din preţul unei maşini”, spune Mircea Manolache.
Reprezentanţii societăţilor de leasing dau vina pe clienţi.
„Clienții trebuie să învețe să negocieze un contract și să nu semneze fără să citească un contract. Atâta vreme cât este semnat de către ambele părți un curs de referință al contractului și acela este respectat nu poate fi considerat un abuz”, spune Adriana Ahciarliu, secretar general ALB.
Nu de aceeași părere sunt avocaţii, care susţin că de cele mai multe ori contractele de leasing sunt semnate fără a li se prezenta clienţilor detalii legate de cursul de schimb.
„Dacă nu se discută clar pe cursul de schimb, aceea poate fi interpretată ca o clauză abuzivă. Daca este dovedită a fi abuzivă, sumele care au fost plătite peste acest curs de referință la BNR pot fi înapoiate”, spune avocatul Adrian Cuculis.
Reprezentanţii companiilor de leasing îi sfătuiesc pe clienţi să îşi deschidă un cont în euro pentru a evita plățile suplimentare.
„Utilizatorul are un cont, cu un contract de debitare automată, la cursul din aceeași zi, și atunci se evită această diferență de curs de la momentul facturării până la momentul încasării”, spune Adriana Ahciarliu.
La o rată lunară de 250 de euro, între cursul BNR şi cel cerut de compania de leasing este o diferenţă de 5 euro. La o piaţă de leasing de peste un miliard de euro pe an, acest lucru înseamnă că anual firmele încasează peste 25 de milioane de euro numai din diferenţa de curs.