Declaraţia vine în contextul în care prăbuşirea bursei din China, urmată de scăderi pe bursele europene, a stârnit teama de o nouă criză economică.
Luna aceasta expiră actualul acord, dar, de fapt, el e blocat din cauza certurilor pe măsurile de relaxare fiscală. Practic nu mai există.
Desigur, în declaraţiile oficiale, românii au avut tot timpul asigurări că ţara se află sub acord şi că sunt toate şansele să se mai facă un acord, flexibil. Dar acţiunile efective au arătat că, de fapt, Bucureştiul făcea tot posibilul să strice relaţia. Nici Fondul nu a încercat să păstreze o relaţie bună. Perspectiva obtuză şi refuzul din start al oricărei forme de relaxare fiscală făceau din instituţie doar un „contabil de modă veche”.
În principiu este nevoie de un acord, în condiţiile în care s-au înmulţit profeţii unei noi crize financiare. Însă un acord preventiv, din care nu se trag bani, are alte avantaje, dincolo de protecţia în caz de criză. Poate forţa reforme. Mai dure, mai neplăcute, pe care un guvern tributar politic nu este dispus să le ia.