O dată cu Lehman, economiile lumii au avut o oportunitate să reformeze un model care nu avea cum să fie susținut de nimeni și de nimic, cu excepţia injecțiilor artificiale de bani din partea băncilor centrale. Un sistem în care toată lumea a cheltuit, pe credit, nu avea cum să reziste în timp căci, în final, şi guvernele aveau să rămână fără bani. Au trecut şapte ani de la momentul declanşării crizei, iar statele par să nu fi învăţat mare lucru.
„Nimic...Au fost 7 ani în care nu am făcut nimic”, spune Steen Jakobsen, economist-șef la Saxo Bank.
Economiile lumii par să se întoarcă la obiceiurile de dinainte de 2008, lucru complet greşit potrivit analiştilor. Acesta nu este momentul pentru majorări de salarii şi relaxare fiscală, ba din contră.
„Au rupt brațul și apoi au pus un plasture. De obicei îl ții șase săptămâni. La nivel monetar, l-au ținut timp de 7 ani. Muşchiul de sub plasture s-a atrofiat. Și acum înseamnă că trebuie să mergi la sală, să te antrenezi și să fii disciplinat. Adică ultimul lucru pe care orice politician sau chiar piețele îl vor. Întodeauna există argumentul că dacă nu ar fi făcut nimic, ar fi fost mai rău. Eu nu mă pot pronunța. Dar cred că au menținut aceste politici prea mult timp”, adaugă Steen Jakobsen.
Economistul Saxo Bank susţine că sunt mult mai importante în acest moment investiţiile în educaţie şi mai ales în proiectele de infrastructură. Asta pentru că doar aşa poţi crea locuri de muncă şi, prin urmare, să genereze dezvoltare economică sănătoasă.