Cârnaţii "din topor", carnea "la garniţă" ori muşchiuleţul perpelit sunt doar câteva dintre produsele tradiţionale făcute de un oltean după reţetele originale, folosite acum o sută de ani. Mezelurile lui sunt celebre atât în România cât şi peste hotare, iar clienţii sunt atraşi de gustul unic şi de modul de prezentare, specific românesc.
La 15 kilometri de Râmnicu Vâlcea, pe locul unui fost CAP, Aurel Simion a ridicat, în 1991, prima hală în care a început să prepare mezeluri. După 20 de ani, afaceristul vâlcean, a venit cu o nouă provocare: produse preparate după reţete moştenite din bătrâni.
Aurel Simion, patron: „Am identificat produsul tradiţional ca o nişă a pieţei.Mi-a venit ca o mănuşă şi pentru faptul că-mi place. O reţetă tradiţională, dacă dăinuie de sute de ani, înseamnă că are istoire, înseamnă că a crescut atâtea generaţii, înseamnă că e bună şi sigură.”
Cârnaţii "din topor" au fost primii atestaţi ca produs tradiţional românesc.
Petre Simion, şef linie producţie: „Am crescut cu ele. De la părinţii mei... făceam cu maică-mea când era de Crăciun. Când eram mic nu eram pasionat că mă plictiseam când umpleam cârnaţii din topor. Atunci se umpleau la nuia şi băgai compoziţia cu mâna.”
Acum se foloseşte tehnologia modernă, însă reţeta este la fel ca acum o sută de ani. Firma fraţilor Simion a înregistrat 9 produse tradiţionale româneşti.
2 milioane de euro au fost investite în fabrică, iar acum se prelucrează zilnic, aproximativ 2 tone de carne. 400 de tone sunt transformate în 3 feluri de cârnaţi, carne la garniţă, muşchi perpelit, slănină usturoiată, jumări, tobă şi caltaboş oltenesc.
De bunul mers al producţiei din fabrică se ocupă Petre Simion. Împreună cu fratele său se străduieşte să facă din „bucatele ca altădată", produse cunoscute în lumea întreagă.
Petre Simion, şef producţie: „Producţia noastră este relativ mică. Adică, câteva sute de kilograme pentru că produsele acestea se fac greu, tehnologia este în mare parte manuală. Ele trebuie supravegheate... fiecare bucată.”
Uşor nu a fost nici să pătrundă pe piaţă.
Aurel Simion, patron: „Sunt mai scumpe decât celelalte produse pentru că nu au adaosuri, nu au produse de substituire şi altceva. Nu neapărat oamenii cu foarte mulţi bani apreciază produsul tradiţional. Avem şi probleme de percepţie şi de gust cu tinerii născuţi după 1980 şi care n-au mai avut contact cu viaţa la ţară. Ei se uită după culoare, după luciu... acel potenţiator de gust. A gustat un produs cu chimicale în el şi imediat... ca un drog, mai vrea încă o dată.”
Aurel Simion şi-a deschis şi un atelier de olărit unde un meşter priceput, venit de la 100 kilometri, îi confecţionează oalele şi străchinile pentru carnea la garniţă şi jumările de porc.
Aurel Simion, patron: „Este foarte important deoarece, din moment ce m-am angajat că produsul meu nu conţine E-uri sau alţi oxizi sau alte chimicale ş.a.m.d, trebuie să urmăresc foarte atent şi ambalajul.”
Marin Creţu, olar: „Este o idee foarte bună pentru că totul este ecologic. Deci, nu se foloseşte plumb şi altele cum era înainte . Deci, totul este natural, ecologic.”
Produsele fabricate la Stupărei se vând în toate colţurile României dar şi în Franţa, Anglia, Spania, Germania, Austria şi Luxemburg.