Studiu: Copiii care mint au un creier sănătos. Psiholog: „Minciunile albe” au un rol social

De mici, copiii sunt învățați că nu este frumos să mintă și că trebuie să fie mereu sinceri. Și deși a spune un neadevăr poate fi considerat un comportament problematic, cercetătorii au ajuns la concluzia că acest fapt indică o dezvoltare sănătoasă a creierului.

Mai mulți copii de la o grădiniță din Timișoara au ajuns la spital cu simptome de toxiinfecție alimentară

Copiii români de la țară, victimele sărăciei

Adolescent de 14 ani, descoperit în trafic după ce a condus 70 de kilometri cu fratele său în vârstă de 10 ani pe scaunul din dreapta

A început sezonul petardelor, iar internetul este plin de oferte ilegale

Înotători lăsați fără bazin, după ce căldură și apa caldă au fost sistate din cauza unor datorii de sute de mii de lei

Câți bani reușesc să economisească, în medie, românii de la o lună la alta și ce fac cu ei

Vreme extremă în România. Vântul puternic a făcut prăpăd în mai multe județe

Mașini vandalizate într-o parcare din Constanța. Șoferii și-au găsit cauciucurile sparte

Doi nevăzători, agresați într-o biserică din București, după ce au intrat cu câinii ghizi. „Ne-au amenințat că ne taie picioarele”

Specialiștii au observat că pe măsură ce abilitățile cognitive ale copiilor se dezvoltă, minciunile lor devin mai complexe, implică mai multe cuvinte și pot fi menținute pe o perioadă mai lungă.

Teodor Răileanu, psiholog: Sunt foarte multe nuanțe. De la bun început, ca să înțelegem acest studiu într-un mod corect, trebuie să facem diferența între minciună ca și exercițiu mental, să-i spunem, cognitiv, ce ține de gândire, și mincuna de moral.

Din start vă spun că ai noștrii copii mici, până la vârsta de 6, 7 ani, acum poate un pic mai devreme, sunt considerați de psihologi ca fiind amorali. Nu imorali, atenție! Ci, amorali.

Adică, lipsindu-le componenta de moralitate ca for superior de conduită, așa cum o înțelegem noi.

Deci copiii sunt amorali. Ei învață ce este bine, ce este rău.

Prin urmare, mai ales pentru copiii mici, minciuna nu reprezintă altceva decât un joc intelectual. Cam asta este cheia în care trebuie să înțelegem acest studiu.

De altfel, și concluziile confirmă o parte din ipoteze, care se referă la faptul că anumite minciuni, ca jocuri de cuvinte, sau jocuri de gânduri să le spunem, dezvoltă capacitatea cognitivă a copiilor.

Este celebrul concept de „minciuni albe”. Într-adevăr, acum vorbim de o a treia componentă a minciunilor, și anume componenta socială.

Îmi permit să vă recomand, anecdotic, un film celebru cu Jim Carrey - „Mincinosul mincinoșilor”, care tratează tocmai această problemă, a lipsei complete – să ne imaginăm că lipsesc minciunile albe complet din lume.

Efectele sociale de relaționare ar fi absolut devastatoare dacă am spune cu adevărat, cu sinceritate, unui om cum arată în ziua respectivă. Sau, mai rău soției, „ce bine arăți, dragă”.

Asta este o minciună albă, le spunem noi.

Ele au un rol social. Atâta timp cât sunt „benefice”, așa, cu jumătate de gură, pentru că având acest rol social, de a proteja sentimentele celeilalte persoane, ele sunt importante. Aceste minciuni albe, minciuni nevinovate.

Însă, trebuie să luăm în considerare că ascunderea adevărului, din punct de vedere social, nu trebuie să aibă consecințe pentru persoana vizată. Sau cel puțin consecințe negative. Trebuie să luăm asta în considerare.

În rest, să spunem soției sau soțului, că arată foarte bine într-o dimineață când arată un pic mai obosit, nu cred că face rău nimănui.

Editor : Liviu Cojan