Rosia Montană a redevine sit istoric de clasa A, pe o rază de 2 kilometri, clasare pe care a mai avut-o şi în 1992.
„Din 2001 până la 30 decembrie 2015 practic această listă a monumentelor a fost sistematic ciuntită, conturul a fost limitat la presiunea companiei miniere tocmai pentru a deranja cât mai puţin perimetrul minier”, a subliniat Claudiu Apostol, membru Asociația ARA.
„Sper ca autorităţile, care nu şi-au scos de tot din cap proiectul, să ia de bun acest ordin şi să recunoască că Roşia Montană este zonă protejată şi să schimbe strategia de dezvoltare a oraşului”, a precizat Eugen David, localnic și președinte al Asociației Alburnus Maior.
Roşia Montană este unul dintre siturile cele mai bogate în resurse de patrimoniu cultural ale României, cuprinzând 50 monumente istorice clasate. Încă din 1991 aceasta a fost pe lista localităţilor cu monunente istorice de patrimoniu.
În anul 2004, când la conducerea Ministerului Culturii s-a aflat Răzvan Theodorescu, a fost modificată lista monumentelor istorice de patrimoniu, iar Roşia Montană a pierdut atunci statutul de monument istoric în ansamblul ei.
Situaţia s-a schimbat în 2010, în mandatul ministrului Kelemen Hunor, care a susţinut cuprinderea pe lista A, atât a galeriilor romane din Masivul Cârnic, cât şi a galeriilor medievale şi moderne. Mai mult, președintele UDMR a dorit şi includerea localităţii în patrimoniul UNESCO, dar s-a lovit de refuzul autorităţilor locale pe motiv că vor să facă în zonă exploatare minieră.
Primarul din Roșia Montană s-a arătat nemulțumit de ordinul Ministerului Culturii.
„Pentru o asemenea lege sau ordin trebuia consultate şi autorităţile locale şi cetăţenii care au locuinţe în această zonă. Am fost şi voi rămâne consecvent şi am spus că activitatea de bază este mineritul şi ne dorim un minerit responsabil”, a declarat Eugen Furdui, primarul localității.
Localitatea Roşia Montană a fost atestată documentar în anul 131 d. Hr., cu numele Alburnus Maior.