După persoanele în vârstă, tinerii sunt următorii cei mai afectaţi de singurătate. Sunt studii care arată că, la fel ca obezitatea şi fumatul, singurătatea este un alt mare factor de risc de îmbolnăvire. Creşte nivelul stresului, poate duce la depresie, anxietate, dependenţe şi în cele mai grave cazuri, la suicid.
Pentru a înţelege mai bine această izolare, jurnalistul Digi24 Teodora Ghenciu a făcut un experiment. Câţi dintre tineri sunt curioşi să stea de vorbă cu o persoană straină? Aflați răspunsul din materialul video atașat.
1 din 20 de români nu are cu cine să vorbească despre problemele personale.
Radu Leca, psiholog clinician: Când un tânăr nu are pe cine să sune, când un tânăr nu citește, ci doar colindă în spațiul online, atunci avem de-a face cu un tânăr foarte, foarte, foarte singur, care are nevoie de ajutor. Izolare egal singurătate, singurătate egal depresie. Când întrebi un depresiv cum se simte, el îți va spune punctual: mă simt extrem de singur.
Beatrice Popescu: Îți pui problema: „Măi, de ce te simți atât de singur sau de ce ai stări de tristețe continue sau de ce nu te simți bine”? Niște ani buni nu mi-am pus problema asta, am lucrat foarte mult să mă țin ocupată. Foarte mult. Adică undeva la 20 de ore minim. M-am băgat în toate proiectele posibile și imposibile. Ca să nu mă gândesc la lucrurile astea. După care a urmat o perioadă cumva... aș spune eu, la fix, pentru mine, în viitor, în care am avut o pauză în tot ce a însemnat proiecte, în tot ce a însemnat... o perioadă de șase luni în care m-am simțit foarte rău. În care nu mai înțelegeam care e scopul, de ce fac, ce fac, mă mai bucură, nu mă mai bucură, de ce mai trăiesc, de ce mai fac, ce sens are tot ceea ce fac? Nu mai vedeam sensul lucrurilor.
Și așa am ajuns la psihiatru. Într-un final am ajuns acolo, pentru că, ca orice om puternic, ai tendința asta, că „o să rezolv chestia asta, o să mă descurc singură”. Asta cred că este marea problemă și prima lecție pe care eu am învățat-o. Și, cumva, ironic, depresia m-a ajutat să învăț lecția asta, de a cere ajutorul. Și e important să ceri ajutorul. Și nu trebuie să te simți prost sau să te gândești cum o să te vadă ceilalți.
4,4 % dintre români nu au cui să ceară ajutorul.
Beatrice Popescu: Acum aș zice că sunt pe linia de plutire. Sunt bine, sunt bine, sunt echilibrată cred. Dau o importanță proiectului și proiectelor pe care le am, dar nu le mai pun pe primul plan. Și asta cumva mă ajută, pe mine cu mine. Să găsesc un echilibru între viața mea personală și ceea ce fac. Și să înțeleg că toată lumea se duce acasă la cineva și dacă nu acorzi atenție acestui lucru, n-o să ai la cine să te duci acasă într-un final.
Tânăr: Cred că cea mai mare problemă este că ne uităm foarte mult în telefon și nu la oamenii din jurul nostru. Asta e cea mai mare problemă. Și eu sufăr de chestia asta și am început să-mi dau seama în ultima vreme că e o foarte mare problemă.
Alex Vodă: Mi se pare super în regulă să comunici, să fii foarte spontan, decât să stai așa, supărat și foarte închis în tine. Dacă aș fi așa, probabil viața mea ar fi foarte plictisitoare. Și nu ar fi... n-aș face nimic. Ar fi foarte plictisitor.
Sondaj realizat de Asociaţia Culturală „Phylmys” în cadrul proiectului „Mind the gap” (co)finanţat de AFCN (Adminisaţia Fondului Cultural Naţional):
1207 tineri cu vârste între 16-35 ani au fost întrebați care este starea lor emoțională în prezent.
17.64% au spus: proastă
33.55% au spus: fragilă
13.5% au spus: bună
3.7% au spus: excelentă
31.56% au spus: echilibrată