„Lăsăm acest bilet ca martor al mizeriei şi suferinţei noastre. Deţinuţii politici arestaţi în 1956,” scrie pe unul dintre bilete, citit de Radu Năstase, viceprimar Frecăței.
Este mesajul deținuților de la Salcia descoperit de localnici la zeci de ani de la închiderea lagărului de muncă. Colonia este acum o ruină, doar o parte din clădirea în care erau birourile gardienilor, mai stă în picioare. În rest, sunt câmpurile localnicilor.
Povestea ororilor din colonia de muncă s-a transmis din generaţie în generaţie. Localnicii își amintesc poveștile spuse de rudele care au lucrat în colonia de muncă.
„Faţă de anumiţi deţinuţi care chipurile nu respectau cu stricteţe programul de muncă sau se abăteau de la nişte norme, intra călare cu calul în ei şi îi călcau în picioare,” spune Radu Năstase, viceprimar Frecăţei.
Tudor Mocanu are acum 83 de ani. În tinerețe i-a păzit pe deținuți.
„Șeful de punct de lucru cu deținuții mergeau pe drum, iar noi lateral dreapta, lateral stângă, ca să nu evadeze,” povestește Tudor Mocanu, fost polițist la Colonia Salcia.
Opt kilometri dus, opt kilometri întors. Era drumul făcut zi de zi de până la punctul de lucru. Localnicii își amintesc de drumurile deținuților.
Mulţi nu au supravieţuit infernului. Sunt îngropați în cimitirul din localitate. Fără cruce, fără slujbă și fără nume. Fostul gardian explică: „Ăștia au venit de la Dunăre-Marea Neagră. I-au adus la salcia. Să zacă, că nu mai puteau să muncească. I-a adus să moară!”
Sute de oameni s-au stins după gardul coloniei de muncă din Ostrov, din ordinul comuniştilor determinaţi să îi distrugă pe toţi cei care erau împotriva regimului. Acum, din colonie a rămas doar gardul şi clădirile în care locuiau gardienii. Şi un alt loc al ororilor: Colonia Ostrov, care ţinea de acelaşi penitenciar Galaţi. Gheorghe Matei a fost gardian acolo.
„Într-un dormitor d-ăla intrau și până la 50 de oameni. Se puneau la trei paturi,” spune Gheorghe Matei, fost gardian Colonia Ostrov.
Cei care supraviețuiau o făceau fără apă potabilă, fără haine groase iarnă, fără medicamente, cu hrană care, în alte condiții, nu ajungea nici măcar la animale. Supraviețuitorii au povestit care erau condițiile.
„În fiecare zi mureau. Nici hainele nu le lăsau pe cei care mureau, că ziceau că sunt la număr ălea, că erau în gestiune... Mortu' era învelit cu câte o cârpă din aia, îl ducea fără popă. Puneam şi noi două surcele acolo în formă de cruce la căpătâiul lui. Îl îngropau aşa ca pe câine acolo, într-un un ţarc cu sârmă împletită, sârmă ghimpată. Nici după moarte ăştia nu-s liberi...” povestește Ioan Șt. Popa, condamnat la 3 ani de închisoare, deţinut la Colonia de muncă Ostrov.
Colonia de la Ostrov a fost condusă de Gheorghe Boștină, general în reyervă. Istoricii cer să fie judecat pentru crime împotriva umanității.