Pentru câteva ore, 30 de medici, ingineri, profesori sau programatori s-au străduit să înţeleagă ce înseamnă să trăieşti în întuneric. La Braşov, Asociaţia Nevăzătorilor a organizat o cină, unde invitaţii au mâncat legaţi la ochi.
- E un alt mod de a trăi. Se pierd anumite simţuri, dar să ştiţi că se dezvoltă altele. Simţul tactil este foarte activ.
- Cel mai greu este, clar, lipsa vederii, e un lucru foarte important să vezi.
- Am pipăit şi am găsit bine, m-am şi înţepat cu furculiţa. Oricum eu mă ghidez foarte mult după miros.
În locul unui nevăzător a încercat să se pună şi un medic oftalmolog.
„Prima reacţie e, totuşi, înfiorătoare, de groază, şi dacă eşti şi în realitate pus în condiţie, trebuie să fie oribil. Deci consider că ar fi necesar totuşi o asistenţă psihologică”, spune Aurelian Bărar, medic oftalmolog.
Scopul unui astfel de eveniment este dezvoltarea empatiei faţă de cei care au deficienţe de vedere.
„Cu satisfacţie constat că atunci când sunt văzut cu bastonul alb lângă o trecere de pietoni, găsesc, din când în când şi oameni care mă anunţă că drumul e liber”, spune Virgil Lazăr, preşedintele Asociaţiei Nevăzătorilor Braşov.