Un medicament care transformă șoarecii bătrâni în „bunicuțe supermodele” ar putea extinde și durata de viață a oamenilor
Cercetătorii au reușit să mărească durata de viața a unor șoareci de laborator cu aproape 25% folosind un medicament care ar putea fi utilizat și pentru încetinirea procesului de îmbătrânire al oamenilor, potrivit BBC.
Șoarecii pe care au fost efectuate experimentele au primit porecla de „bunicuțe supermodele” datorită aspectului lor fizic tineresc.
Animalele erau mai sănătoase, mai puternice și s-au îmbolnăvit mai rar de cancer decât exemplarele care nu au fost tratate.
Medicamentul este testat deja pe oameni, dar nu se știe încă dacă are același efect anti-îmbătrânire prezent în cazul șoarecilor.
Misiunea de a prelungi viața este una ce se regăsește în istoria omului încă din trecutul îndepărtat. Oamenii de știință au știut de mult că procesul îmbătrânirii poate fi manipulat: animalele de laborator trăiesc mai mult dacă le reduci semnificativ cantitatea de mâncare pe care o au la dispoziție.
Echipa de la Laboratorul de Știință Medicală MRC, Imperial College London și Școala Medicală Duke-NUS din Singapore analizează o proteină numită interleucina-11 (IL-11).
Nivelul ei crește în corpul uman pe măsură ce îmbătrânim, contribuie la un nivel crescut de inflamație și cercetătorii spun că acționează mai multe „butoane” biologice care controlează ritmul în care îmbătrânim.
Durata de vârstă a șoarecilor a crescut cu 20-25%
Cercetătorii au realizat două experimente: în primul, șoarecii au fost modificați genetic astfel încât să nu mai producă IL-11; în al doilea experiment, șoarecii care ajungeau la 75 de săptămâni (echivalentul vârstei de 55 de ani la om) primeau în mod regulat un medicament care elimină IL-11 din corpul lor.
Rezultatele publicate în revista Nature au arătat că durata lor de vârstă a crescut cu 20-25% în funcție de experiment și de sexul șoarecilor.
Șoarecii de laborator bătrâni mor de cele mai multe ori de cancer, însă șoarecii care nu aveau IL-11 erau mult mai puțin vulnerabili în fața bolii.
Mai mult, animalele au demonstrat o funcție musculară îmbunătățită, erau mai zvelți, aveau mai multă blană sănătoasă și erau mai puțin fragili.
Prof. Stuart Cook, unul dintre cercetătorii care au participat la acest studiu, a spus că tratamentul merită „cu siguranță” să fie încercat și pe oameni, argumentând că impactul „ar fi transformativ” dacă medicamentul, pe care cercetătorul a spus că este pregătit să îl încerce personal, funcționează.
În afară de întrebarea legată de posibilitatea ca medicamentul să funcționeze și la oameni, o altă mare dilemă este legată de riscul apariției efectelor secundare nedorite.
IL-11 joacă un rol important în corpul uman în perioada timpurie de dezvoltare. Este foarte rar ca oamenii să se nască fără capacitatea de a produce această proteină.
Atunci când se întâmplă, lipsa proteinei afectează felul în care oasele din craniu se leagă între ele, articulațiile, care necesită uneori operație pentru a fi corectate, și felul în care apar dinții. Proteina mai joacă un rol și în procesul de cicatrizare.
Cercetătorii cred că mai târziu în viață IL-11 joacă un rol negativ în accelerarea procesului de îmbătrânire.
Medicamentul este folosit experimental la pacienții care suferă de fibroză pulmonară
Medicamentul, care este un anticorp ce atacă IL-11, este folosit experimental la pacienții care suferă de fibroză pulmonară, care face ca plămânii să se cicatrizeze și respirația să fie îngreunată.
Cu toate că testele nu s-au încheiat, toate datele de până acum arată că medicamentul este sigur și pentru oameni.
În afară de acest medicament, alte două medicamente – metformina și rapamicina – sunt și ele testate datorită calității lor anti-îmbătrânire.
Cook crede că un medicament este mai ușor de folosit pentru oamenii care vor să încetinească procesul de îmbătrânire decât respectarea unui regim alimentar.
„Ai vrea să trăiești de la vârsta de 40 de ani, pe jumătate mort de foame, să ai o viață total neplăcută, dacă vei putea să trăiești încă cinci ani la final? Eu nu aș vrea”, a spus Cook.
Cu toate că rezultatele obținute până acum în timpul experimentelor sunt pozitive, există și câteva probleme, precum numărul redus de teste efectuate pe oameni și costul producerii medicamentelor. „Este imposibil să tratezi fiecare om de 50 de ani pentru restul vieții lui”, a spus Ilaria Bellantuono, profesor de îmbătrânire musculoscheletală de la Universitatea din Sheffield.
Editor : Raul Nețoiu
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
