Sfârșitul îmbătrânirii și secretele nemuririi. Cursa contra timpului a cercetătorilor care studiază misterul vieții veșnice

Nu există niciun organism nemuritor pe Pământ, dar există un număr surprinzător de mare de specii care au o viață foarte lungă. Unele dintre ele au o anatomie foarte apropiată de a nostră, ceea ce îi face pe cercetători să creadă că speranța de viață a oamenilor sănătoși ar putea fi prelungită cu mult peste limita actuală, relatează Sky News.

Uriașa broască țestoasă de Galapagos și unele specii de reptile și pești, de exemplu, prezintă ceva ce se numește „sensecență neglijabilă” - ele sunt organisme care nu prezintă semne de îmbătrânire biologică, precum reducerea capacității de a se reproduce, declin funcțional sau creșterea ratei mortalității odată cu înaintarea în vârstă.

Probele de țesut obținute de la o țestoasă de Galapagos tânără și de la una care a trăit 150 de ani sunt foarte asemănătoare. Capacitatea lor de a se deplasa, de a se hrăni și de a se reproduce nu scade foarte mult pe măsură ce îmbătrânesc. Rechinul boreal ar trăi 300 de ani sau chiar mai mult. Așadar, de ce nu ar putea și oamenii să facă la fel?

Există câteva teorii, dar în esență explicația are legătură cu faptul că în evoluția speciei noastre, capacitatea de a trăi mai mult decât ne ia să ne reproducem și să ne creștem copiii nu a reprezentat niciodată un avantaj.

Pe de altă parte, știm că în societățile moderne, oamenii pot să trăiască cu mult peste vârsta la care suntem deja bătrâni. Jeanne Calment a murit în Franța în 1997 la vârsta de 122 de ani, fiind cea mai bătrână persoană cunoscută care a trăit vreodată.

Acești „super-vârstnici” reprezintă dovada că oamenii pot trăi mult mai mult și mai bine decât media generală. Tot ce trebuie să facem este să aflăm de ce cei mai mulți dintre noi îmbătrânim și murim mult mai repede.

„Nu există nicio limită universală impusă de biologie sau de fizică și care spune că nu putem să trăim mai bine mai mult”, a spus Kristen Fortney, director executiv al BioAge Labs din San Francisco.

De ce și cum îmbătrânim?

• Codul genetic se deteriorează cu timpul din cauza mutațiilor și a mediului. Telomerele cromozomilor se scurtează, ceea ce limitează de câte ori poate fi copiat ADN-ul.
• Proteinele, „cărămizile” corpului nostru, au nevoie de întreținere constantă. Cu timpul, acest proces de "menaj" se defectează, rezultând într-o acumulare de proteine defectuoase care dau naștere mai multor probleme de sănătate, precum tensiune ridicată, cataractă, boala Parkinson și demența.
• Celulele bătrâne (senescente) reprezintă o cauză principală a apariției cancerului, a bolilor de inimă, ficat și rinichi și a pierderii masei musculare. Mai rău, fiecare astfel de celulă poate provoca o reacție în lanț prin transmiterea de semnale care fac ca celulele vecine să devină și ele senescente.
• Mitocondriile: „bateriile” care ne alimentează cu energie celulele se epuizează și ele pe măsură ce îmbătrânim. Cu cât o celulă are mai puține mitocondrii cu atât mai „îmbătrânită” devine. Pierderea mitocondriilor este un factor cheie al scăderii masei musculare provocată de înaintarea în vârstă.
• Un efect al celulelor senescente este să stimuleze răspunsul inflamator. Inflamația cronică contribuie la apariția bolilor de inimă, osteoporozei, reducerii masei musculare și demenței.

Suntem familiarizați cu părul alb și ridurile provocate de deteriorarea naturală a ADN-ului nostru și de perturbarea proteinelor pe care le produce și care ne colorează părul și ne mențin elasticitatea pielii.

Dar, dincolo de aspectul fizic, există și un număr de simptome fundamentale ale îmbătrânirii.

• Sistemul imunitar slăbește și odată cu el capacitatea organismului de a se lupta cu infecțiile.
• Nivelul inflamației cronice crește, ceea ce sporește riscul apariției bolilor de inimă, osteoporozei și demenței.
• Declinul cognitiv și neurosenzorial. Funcția creierului, văzul, auzul, mirosul și gustul scad și ele.
• Începând de la vârsta de 50 de ani, oasele încep să se subțieze și să slăbească, masa musculară scade și refacerea mușchilor devine mai dificilă.

Cine sunt imortaliștii

Domeniul cercetărilor despre îmbătrânire nu a fost până de curând luat în serios, parțial, din cauza afirmațiilor exagerate privind potențialul acestei științe.

Nonconformistul matematician și cercetător din domeniul îmbătrânirii din Marea Britanie, Aubrey de Gray, a spus în 2008 că primul om care va trăi 1000 de ani se născuse probabil deja.

Cu toate acestea, puțini oameni de știință au găsit dovezi clare care să susțină teoria. O analiză realizată de 28 de cercetători a arătat că ipotezele lui de Gray „nu au arătat niciodată că ar putea prelungi durata de viață a vreunui organism, cu atât mai puțin a unui om”.

Dar în ultimii ani, știința a început să arate că medicamentele anti-îmbătrânire s-ar putea să un rol important. Experimentele pe animale, inclusiv pe mamifere precum șoarecii, au arătat că unele semne specifice îmbătrânirii ar putea fi modificate cu ajutorul medicamentelor.

Dacă acestea pot fi aplicate oamenilor, ar putea schimba fundamental felul în care îmbătrânim.

„S-au făcut descoperiri biomedicale care au ridicat domeniul anti-îmbătrânirii de la o zonă puțin exotică asociată cu știința aproximativă și afirmații extraordinare la o disciplină foarte riguroasă”, a spus profesorul Steve Horvath de la Universitatea din California, Los Angeles, un pionier al domeniului îmbătrânirii.

Nemurirea vs. Amânarea bătrâneții

În loc să promită nemurirea, noul termen la modă în știința îmbătrânirii este „durata de sănătate” - combinație între „durata de viață” și „viața sănătoasă”.

Studiile pe tema îmbătrânirii au abandonat acum obiectivul nerealist și controversat de a trăi veșnic în favoarea găsirii modalităților prin care putem să avem o viață cât mai sănătoasă.

Prin această abordare cercetătorii se concentrează pe identificarea și combaterea cauzelor apariției bolilor, în loc să trateze fiecare boală în parte.

„Îmbătrânirea nu este la fel ca rugina care se acumulează pe o mașină, nu este doar o defecțiune”, a spus Horvath. „În schimb, există procese care pot fi manipulate, le poți ajusta. Eu văd îmbătrânira ca pe o eroare de software.”

Silicon Hype sau Silicon Hope

Știința îmbătrânirii era cândva văzută ca o Cenușăreasă, dar acum este tratată foarte serios de comunitatea științifică. În Silicon Valley, au apărut mai multe companii noi de biotehnologie care au propria lor abordare cu privire la rezolvarea problemei îmbătrânirii.

Companii ca Google au investit în start-up-uri anti-îmbătrânire; miliardarul din domeniul tehnologiei, Peter Theil, a investit și el.

Cel mai de seamă nou-venit este Altos Labs, care s-a lansat anul acesta având patru câștigători ai premiului Nobel în echipa lor. Cu un buget de trei miliarde de dolari, Altos este cel mai bine finanțat start-up din istoria biotehnologiei și are de partea sa sponsori precum fondatorul Amazon Jeff Bezos.

Altos susține că obiectivul lor nu este nemurirea, ci dezvoltarea de tratamente care să ne facă mai rezistenți la procesul îmbătrânirii. Compania se concentrează pe mecanismele care ne îmbătrânesc celulele și se preocupă de posibilitatea ca celulele îmbătrânite să fie restaurate la „setările din fabrică”, îmbunătățind astfel funcția organelor și a țesuturilor.

Alte companii, precum BioAge din San Francisco, folosesc bănci biologice uriașe cu probe de sânge și țesuturi pentru a descoperi semnele ascunse ale îmbătrânirii. Comparând probe de la oamenii care au vieți mai lungi și mai sănătoase cu cele obținute de la persoanele care mor mai repede, cercetătorii au găsit deja o țintă pentru medicamente care previne pierderea masei musculare la șoareci.

„Am administrat acest medicament unor șoareci foarte bătrâni și am arătat că le poate îmbunătăți funcția musculară”, a spus Kristen Fortney de la BioAge. „I-a ajutat să alerge mai bine în roțile lor, le-a mărit mușchii, le-a îmbunătățit forța de prindere”.

Alți oameni de știință critică încercările „egocentrice” de a opri îmbătrânirea, spunând că banii investiți în acest domeniu ar putea fi folosiți în schimb pentru tratarea bolilor precum tuberculoza sau malaria care ucid milioane de oameni în toată lumea înainte să ajungă la vârsta bătrâneții.

„Nu îi credeți”, a spus Judith Campisi de la Institutul Buck pentru Studiul Îmbătrânirii din Novato, California. „Și mai presus de toate, nu investiți în ei. Nu există dovezi, nu avem o agendă”.

Ceea ce știm cu siguranță este că știința îmbătrânirii s-a maturizat considerabil în ultimii ani. Există deja o serie de medicamente anti-îmbătrânire care sunt testate la oameni, iar nivelul ridicat al investițiilor va conduce la progrese mai rapide decât în ultimele decenii.

Promisiunea este una uriașă: Nu se pune încă problema să trăim 200 de ani, dar am putea oferi unor milioane de oameni din întreaga lume perspectiva unei vieți care nu sfârșește după un deceniu sau mai mulți ani de suferință din cauza bolilor cronice.

Editor : Raul Nețoiu