Cercetașii României. Povestea tinerilor care au ales să străbată România la pas
Sunt tineri, hotărâţi şi iubesc România. Aşa că au ales să o străbată la pas, pe diagonală. 1040 de kilometri pe jos, cu un rucsac în spate, pentru a-și cunoaşte mai bine ţara, dar şi pentru a promova valorile cercetaşilor, tinerii "gata oricând" să cucereasca lumea. Povestea lui Adrian, Silviu şi Iustinian a impresionat o ţară întreagă și o aflăm la Bonton.
Au 16 şi 17 ani şi sunt „gata oricând" să lase în urma lor o lume mai bună. Este deviza cercetaşilor care au străbătut România la pas, pe diagonală. Adrian, Silviu şi Iustinian şi-au pus în minte să-şi depăşească limitele şi au reuşit. Au parcurs, timp de o lună, câte 40 de kilometri pe zi. În total 1040 de kilometri, de la mare până la munte, pe distanţa Mangalia - Negreşti Oaş.
Adrian Grigorescu: Ce m-a învăţat? M-a învăţat că încă există omenie pe pământ, că te poţi baza foarte mult pe oameni şi că, din puţinul altora, te poţi bucura şi tu foarte mult, iar alţii din puţinul tău se pot bucura la rândul lor.
Silviu Timofte: M-a schimbat cu siguranţă, m-a călit şi mi-a dat aşa un fel de lecţie de viaţă. Mi-am dat seama că unele chestii chiar sunt foarte uşoare.
Iustinian Potoroacă: Scopul nostru a fost, pe lângă a promova cercetăşia, să inspirăm tinerii din vârsta noastră să iasă din casă, să reuşim să le arătăm că e foarte simplu: îţi propui ceva şi poţi să realizezi.
Ideea expediţiei a avut-o Adrian Grigorescu, liceanul din Mangalia, care abia a terminat clasa a XI-a. A devenit cercetaş în anul 2015, iar de atunci pasiunile sale l-au dus tot mai aproape de natură. După ce a citit cartea „Trei săptămâni în Anzi", scrisă de Marius Chivu, a ştiut ce are de făcut. „E nevoie de un singur pas ca să pleci de undeva înspre altundeva. Uneori foarte departe." Cu această frază în minte a decis să pornească la drum. Silviu şi Iustinian, ambii din Iaşi, i s-au alăturat. Au urmat antrenamente intense şi pregătiri.
Silviu Timofte: Cam tot ce facem la cercetaşi ne este de folos aici. Am făcut nodul la hamac, am învăţat la cercetaşi, am făcut o băşică, am învăţat la cercetaşi cum să curăţ o rană, cum să mă pansez, am învăţat la cercetaşi cum trebuie să beau apă, cum trebuie să mănânc, cum trebuie să merg, când trebuie să merg, cu soarele... Noi avem o porţie de apă, ştim că acum avem doi litri de apă la noi şi peste 20 de kilometri nu mai găsim nimic. Ăia doi litri de apă trebuie să-i porţionăm în aşa fel încât să ne ajungă până acolo şi pentru băut, mâncat, spălat şi aşa mai departe.
Digi24 a urmărit traseul tinerilor încă de la început. Au pornit pe 15 iunie din Mangalia şi au trecut prin Buzău, Braşov, Sighişoara, Turda, Cluj-Napoca, Baia-Mare şi Negreşti Oaş. Prin demersul lor, liceeni şi-au propus să promoveze cercetăşia şi stilul de viaţă sănătos. Au luat România la pas, în speranţa că îi vor inspira şi pe alţii să li se alăture. Nu se aşteptau însă ca aceştia să fie atât de numeroşi. Aproape în fiecare oraş, cineva se alătura grupului. Pe distanţe mai mici sau mai mari. Daria şi Călin sunt unii dintre cei care şi-au dorit să nu rateze o asemenea acţiune.
Gabor Călin: Am decis să vin, deoarece sunt prietenii mei şi am vrut să văd prin ce trec.
- Îţi pare rău că ai făcut asta?
- La început, da. Dar acum nu, chiar mă bucur foarte mult că am decis să rămân, la un moment dat ieri au început să mă doară toate şi mă gândeam că nu ştiam dacă o să pot să ajung până-n Braşov, dar până la urmă mă bucur că totul a fost în regulă.
Daria Andrioaie: Nu e ceva ce se întâmplă în fiecare an, nu e ca şi când la anul vor face şi alte diagonale şi am zis că trebuie să fac şi eu asta, mai ales sunt şi cercetaş.
Cu un rucsac de 14 kilograme în spate şi cu un buget de 15 lei pe zi, cercetaşii au reuşit să ducă misiunea până la capăt. Şi-au gătit mâncarea la foc şi au dormit, de cele mai multe ori, în aer liber. Au fost nopţi în care nu reuşeau să doarmă mai mult de patru ore din cauza frigului sau a ploii, dar niciodată nu s-au abătut de la traseu.
-Folosim magneziu şi multivitamine pentru a suplimenta deficienţa de mâncare pe care o avem, pentru că fiecare pierdem foarte multe calorii pe zi şi cu bugetul nostru nu prea ne acoperim caloriile şi de-abia reuşim jumătate.
Pe tot parcursul călătoriei, cercetaşii au ţinut legătura cu oamenii prin intermediul paginii lor de Facebook. Tot acolo au putut fi urmăriţi în timp real, astfel că cei care doreau să li se alăture, o puteau face uşor. Aşa i-a descoperit Mariea Crâşmaru, femeia care a intrat în Cartea Recordurilor pentru cea mai lungă călătorie parcursă în jurul lumii şi pentru cel mai lung paşaport. Românca ştia cât de important este să fii susţinut de ceilalţi atunci când porneşti într-o astfel de peripeţie şi i-a invitat în casa ei din Sighişoara, pentru a-i găzdui.
Mariea: Curajoşi copii. Curajoşi şi sunt responsabili, ştiu ce fac şi sunt serioşi. Asta îmi place.
Adrian Grigorescu: Suntem acasă la doamna Mariea Crâşmaru care ne-a sunat pe la kilometrul 315 şi la început nu ştiam nimic de ea... la telefon mi-a spus că este Mariea Crâşmaru, că a făcut şi ea expediţii de genul nostru şi după ce am închis telefonul am intrat puţin pe internet, am citit un pasaj de pe wikipedia şi am spus: Wow!
Mariea Crâşmaru a străbătut 120 de ţări, şapte continente, iar paşaportul ei are o lungime de 19 metri. Timp de trei ani şi cinci luni, românca s-a plimbat pe jos, cu rucsacul în spate. Într-un jurnal a adunat toate ştampilele şi fotografiile. Tinerii cercetaşi au fost bucuroşi că au avut sansa sa primeasca sfaturi de la femeia din Cartea Recordurilor.
Mariea: Eu când aud cercetaşi mă gândesc la supravieţuitori, eu aşa îi văd. Şi îmi place că li se alătură copii pe drum, este extraordinar.
Eric Manta, cerceta: Eu când am aflat de proiectul băieţilor, am văzut că fac 1000 de kilometri şi le-am scris instant. Apoi m-am gândit că 1.000 de kilometri e enorm şi acum am 120 de kilometri în spate şi simt că ruginesc şi mi-am ales distanţa de la Braşov la Cluj, două oraşe care mie îmi plac foarte mult. E un proiect care revoluţionează într-un fel activitatea cercetăşească, pentru că până acuma, eu sunt de patru ani la cercetaşi şi nu am văzut asemenea lucru, mai ales organizat de exploratori, adică liceeni.
Cristian Gabriel Văireanu, cercetaş: Şi eu am făcut cam exact acelaşi lucru. Pe mine momentan picioarele mă cam omoară, ultimele două zile am mers în ploaie şi cu bocancii uzi nu e cel mai comod.
După o dimineaţă plină de poveşti, tinerii s-au pregătit din nou de drum. Mai aveau de parcurs jumătate din traseu.
Durerile de picioare, umezeala şi frigul au făcut ca unii kilometri să pară mai lungi, dar cu toate acestea tinerii nu s-au gândit nici măcar o clipă să își abandoneze misiunea. Cu atât mai mult cu cât lecțiile primite vor conta pentru ei o viață întreagă.
Andrei Avram, preşedintele Organizaţiei Naţionale Cercetaşii României: Este un exemplu bun de ce face cercetăşia pentru tineri. Băieţii au avut o idee, au încredere în ei să o ducă până la capăt, noi suntem aici numai să-i susţinem.
Pe măsură ce s-au apropiat de destinaţie, tinerii au devenit şi mai hotărâți. Şi-au demonstrat mai întâi lor şi apoi celorlalţi că nimic nu este imposibil atunci când ai voinţă. Deşi au bătut România la pas într-un ritm alert, au avut timp să admire peisajele şi să se bucure de ospitalitatea oamenilor. Aurelia și Nelu, bunici de cercetași, i-au aşteptat pe temerari în Baia-Mare. Au aflat de expediția de 1000 de kilometri a tinerilor de pe internet și i-au primit cu gogoși și pepene verde.
Aurelia Brumă: Sunt foarte fericită că am ajuns momentul să văd ce fac tinerii de azi, deci ăştia-s tinerii noştri adevăraţi.
Ioan Brumă: Am rămas impresionat, nu cred că mulţi pot să traverseze România de la un capăt la altul, trebuie o voinţă de fier. E minunat.
Adrian, Silviu şi Iustinian stiu acum că România este frumoasă şi datorită românilor cu suflet. Şi că totul devine mai uşor atunci când nu eşti singur.
Silviu Timofte: Am avut momente în care nu mai puteam, mă simţeam rău, mi-a curs sânge din nas, dar le-am trecut cu vederea, aveam obiectivul aici în minte şi totul a decurs bine. Oamenii au fost cei mai faini, mergeam şi ne opreau oamenii, ne chemau în casa lor, să dormim la ei, să ne cazeze, să ne dea de mâncare, asta a fost cel mai faini.
Adrian Grigorescu: România este frumoasă... şi în diagonală şi în x şi în cerc, e România frumoasă. Mă simt schimbat, adică mă simt ca o altă persoană acum într-un fel, simt că am crescut cu câţiva ani, doar într-o singură lună. Am făcut tot posibilul să lăsăm o lume mai bună. De dimineaţă am în minte un singur gând, pe care l-am scris şi în jurnal, că de fapt finalul acestei expediţii este un început.
Pe 12 iulie, la fix 28 de zile de la linia de start, cercetaşii şi-au încheiat traseul, la Negreşti Oaş. Au devenit supravieţuitori şi eroi pentru colegii lor cercetaşi.
Silviu Timofte: Ca o concluzie nu ştiu... eu sunt foarte emoţionant, cred că n-am fost aşa emoţionat în viaţa mea, sunt foarte bucuros că mi-am atins obiectivul, am dus la final cei 1040 de kilometri şi cu ajutorul meu, a lui Iusti şi a lui Adi, mulţumesc celor care ne-au urmărit, am promovat cercetăşia în ţară.
Adrian Grigorescu: 1040 de kilometri făcuţi la picior, e un sentiment extraordinar, nu se poate descrie în cuvinte, e ce am visat un an de zile.
Rodica Bud, şef de centru local cercetaşi: La început mi s-a părut o idee foarte nebunatică, nu i-am dat sorţi de reuşită, mi se pare şi acum efortul lor 1040 de kilometri până la Negreşti imens, dar totuşi au dat dovadă că-s cercetaşi adevăraţi şi suntem mândri că facem parte din organizaţie şi suntem alături de ei.
Pentru Adrian, Silviu şi Iustinian - „Gata oricând!" a devenit deviza vieții lor, un motto pentru viitorul lor. Fabuloasa călătorie i-a schimbat, i-a întărit şi, mai ales, i-a ajutat să se descopere pe ei înşiși. Și mai ales acum, după toate lecțiile pe care le-au învăţat pe drum, uneori flămânzi, alteori la capătul puterilor, dar niciodată fără speranţă, ştiu ca sunt pregătiți pentru orice în viață.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
