Ce își doresc trei copii din Giurgiu care își fac temele la lumina lanternelor: „Aș vrea s-o văd pe mama mea zâmbind”
Trei copii din Giurgiu scriu, citesc și învață la lumina lanternelor. Au doar mamă. Din ce muncește ea prin sat cu ziua, trăiesc toți patru. Au lipsuri destule în viață și multă beznă în odăile casei. Dar au învățat să-și ducă povara, încrezători că într-o zi o vor putea învinge. Poate și de aceea, întrebată ce-și dorește pentru copiii săi, mama răspunde sec și simplu: Sănătate, să poată învăța carte, pentru că doar cartea îi poate scăpa de sărăcie.
Într-o casă măruntă, cu două odăi mici, din Vărăști, Giurgiu, trăiește povestea unei mame singure cu trei copii cuminți și multe, poate prea multe lipsuri...
Ioana Mitoșeriu: Nu am nevoie de bani! Nu am nevoie decât de sănătate și copiii mei să fie sănătoși. Eu mă consider cea mai femeie bogată, că am trei copii. Și pentru mine e tot. Nu îmi trebuie absolut nimic. Și mă descurc cum pot.
O foaie de nailon bătută-n cuie le protejează prispa de vânt, câteva cărămizi tencuite, fereastra de la drum. La geamul care dă spre ușă sunt poze cu Moș Crăciun și două flori din plastic. Cât ține iarna, viețile tuturor plâng și râd doar în odaia din spate. E cam întunecoasă pe vremea asta. Lumina de afară ajunge greu, lumină de bec n-au de opt ani. Atunci s-au mutat în casa asta și curentul era deja tăiat pentru datorii acumulate de fostul proprietar. Cinci mii de lei îi costă s-o racordeze iar. Pentru mama cea singură este o avere pe care n-a avut-o niciodată. Din munca pe care o face cu ziua prin sat, i-ar trebui ani să adune banii ăștia. Așa că își trăiesc serile și nopțile în beznă. Iar copiii își caută slova din cărți cu lanterna. E un efort titanic care tulbură și ochi și suflet și visuri. Dar e unicul drum spre o viață cu măcar mai puțină sărăcie ca astăzi în copilărie.
Ioana Mitoșeriu: Fără școală nu se face absolut nimic. Nu... Cu școala eu zic că faci ceva în viață.
- V-ați gândit vreodată să nu-i mai trimiteți la școală?
- Nu! Nu! În niciun caz! Trebuie să se ducă la școală! Trebuie! Chiar dacă n-avem curent, trebuie să ne facem temele. Nu putem să ne ducem la școală fără teme nefăcute. Și ei își fac temele la lanternă.
Trei lanterne mici sunt în căsuță. Una pentru fiecare copil. Cu lanterna în mână scriu, cu lanterna în mână citesc.
- Și tu ții lanterna cu o mână și cu o mână scrii?
- Da!
- Așa e chinul vostru în fiecare zi?
- Da! Astăzi am primit o steluță, că mi-am făcut tema. Și... bine e la școală. Că înveți, știi să citești...
- În ce clasă ești?
- A patra!
- Cum ar fi viața voastră cu curent electric?
- Păi... fericită. Nu știu... Un pic.
Televizor au. Dar ține loc de bibelou. Fără curent, e mut. Și fără desene animate. S-au obișnuit cu năpasta. Dar caută s-o învingă mereu cu lanterna. Și caută în puțina lumină un viitor mai bun ca prezentul.
- Vreau să mă fac preot!
- Vrei să te faci preot?
- Da!
- De ce?
- Fiindcă... să ajut oamenii. Să ajut copiii cărora le trebuie bani, mâncare, dulciuri...
- Vrei să faci bine în viața ta!
- Da!
- Georgiana, ce vrei să te faci când o să crești?
- Polițist! Ca să...
- Ca să aresteze oamenii care...
- Care fac rău și fură.
- Și tu, prâslea, ce vrei să te faci?
- Fotbalist!
- Îți place ție fotbalul?
- Că pot să aduc bani mamei mele acasă. Și... d-aia.
Până vor crește, își văd de școală și își luminează copilăria cu lanterna. Au destule dorințe, dar se rușinează să le enunțe în fața camerei de filmat. Doar prâslea, micuțul Ioanei, își face curaj și spune cu voce tare dorința din suflețelul său cel mare:
- Aș vrea s-o văd pe mama mea zâmbind și... să muncească pentru noi.
În lumea elevilor care-și luminează copilăria, alfabetul și poveștile cu lanterna, cam așa se spune... "mamă, te iubesc".
Editor : A.P.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
