1 Mai, un sat uitat de lume
Traian Bălău a săpat în mină timp de 28 de ani. Îşi aminteşte cu nostalgie că atunci când satul era încă prosper, de 1 Mai uliţele erau pline de orcheste şi strigătele de veselie. Iar fumul grătarelor rămânea pe cer două zile şi două nopţi.
„Acum, de când au venit treburile astea, nu mai sărbătorește nimeni nimic. Nici sănătate nu mai avem, dar nici sărbători nu mai avem. Asta e!”, spune el.
Acum doar bătrânii au mai rămas în sat. Ei şi amintirile lor...
Satul, născut acum 100 de ani, a primit numele minei, pentru că 1 Mai era atunci şi Ziua Minerului. Când mina s-a închis, i-a luat locul o fabrică de murături. Iar foştii mineri au încercat să se reorienteze. Cornel Bordeaianu a găsit o utilitate depozitului de dinamită. A investit în cultivarea ciupercilor. Din păcate, investiţia nu s-a dovedit rentabilă.
Fosta mină este acum o ruină. Doar bolta de intrare în galerii, pe care încă mai stă scris Concordia mai aminteşte de ce a fost odată, chiar dacă zace într-o baltă mare, plină de păpuriş şi mătasea broaştei. Numele satului a rămas însă acelaşi: Mina 1 Mai.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
