1 Mai, un sat uitat de lume

A început sezonul petardelor, iar internetul este plin de oferte ilegale

Înotători lăsați fără bazin, după ce căldură și apa caldă au fost sistate din cauza unor datorii de sute de mii de lei

Câți bani reușesc să economisească, în medie, românii de la o lună la alta și ce fac cu ei

Vreme extremă în România. Vântul puternic a făcut prăpăd în mai multe județe

Mai mulți copii de la o grădiniță din Timișoara au ajuns la spital cu simptome de toxiinfecție alimentară

Mașini vandalizate într-o parcare din Constanța. Șoferii și-au găsit cauciucurile sparte

Doi nevăzători, agresați într-o biserică din București, după ce au intrat cu câinii ghizi. „Ne-au amenințat că ne taie picioarele”

Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai

Copiii români de la țară, victimele sărăciei

Traian Bălău a săpat în mină timp de 28 de ani. Îşi aminteşte cu nostalgie că atunci când satul era încă prosper, de 1 Mai uliţele erau pline de orcheste şi strigătele de veselie. Iar fumul grătarelor rămânea pe cer două zile şi două nopţi.

„Acum, de când au venit treburile astea, nu mai sărbătorește nimeni nimic. Nici sănătate nu mai avem, dar nici sărbători nu mai avem. Asta e!”, spune el.

Acum doar bătrânii au mai rămas în sat. Ei şi amintirile lor...

Satul, născut acum 100 de ani, a primit numele minei, pentru că 1 Mai era atunci şi Ziua Minerului. Când mina s-a închis, i-a luat locul o fabrică de murături. Iar foştii mineri au încercat să se reorienteze. Cornel Bordeaianu a găsit o utilitate depozitului de dinamită. A investit în cultivarea ciupercilor. Din păcate, investiţia nu s-a dovedit rentabilă.

Fosta mină este acum o ruină. Doar bolta de intrare în galerii, pe care încă mai stă scris Concordia mai aminteşte de ce a fost odată, chiar dacă zace într-o baltă mare, plină de păpuriş şi mătasea broaştei. Numele satului a rămas însă acelaşi: Mina 1 Mai.