În România, un diagnostic de boală psihică înseamnă un război pe toate fronturile. Pe lângă lupta cu afecţiunea şi cu un sistem medical care se face că nu vede acest gen de afecţiuni, pacienţii sunt discriminaţi şi chiar stigmatizaţi pentru suferinţă lor. Multe persoane cu afecţiuni psihice sunt nevoite chiar să mintă la locul de muncă, de teamă că ar putea fi date afară.
„Perioadele de depresie la mine au fost de 6 sau 9 luni. Depresie profundă, cu tendinţa de suicid”, afirmă o femeie.
Această tânăra a fost diagnosticată cu tulburare bipolară în anul 2014, după ce a trecut printr-o depresie.
„Nu există nici frică de moarte, nici frica de necunoscut, nu poţi explică nimănui cum te doare orice. E durere şi fizică şi emoţională pentru că somatizează totul”, adaugă tânăra.
Tulburarea bipolară se manifestă prin schimbări majore de dispoziţie, de la depresii până la episoade maniacale.
„Un episod maniacal este reprezentat de o perioada când pacientul simte că are multă energie. E dezinhibat, vorbește mult. Nu se poate abţine. Are comportamente uneori la limita legalităţii. Dorm mai puţin, sunt hiperactivi pot face multe lucruri în perioadele de mânie”, spune Mihai Bran, medic psihiatru.
Pe lângă simptomele pe care le da boala, oamenii lupta şi cu destule prejudecăţi.
Care este situaţia în România a pacienţilor diagnosticaţi cu boli psihice şi cum pot fi ajutaţi, aflaţi duminică de la ora 10:30 la emisiunea Tinereţe fără bătrâneţe.