Mii de medici au plecat din țară în ultimii ani, dar există și excepțiile care fac drumul invers. Pleacă la specializare și se întorc să practice medicina în țară. Astăzi, exemplul unui medic din Timişoara: Octavian Crețu.
Începe o nouă zi de muncă pentru medicul Octavian Crețu, în prezent șeful Compartimentului de Chirurgie Hepatică de la Spitalul Municipal din Timișoara. Între birou şi sala de operaţii îşi face întotdeauna timp pentru pacienţii din saloane.
- Bună ziua, cum vă simțiți azi?
- Bine!
- Pacientul a fost operat în urmă cu 13 zile, în clinica noastră, pentru o tumoare de colon drept cu o metastază hepatică gigantă, care ocupa tot ficatul drept.
- Cu o stare generală bună, ne pregătim externare, de plecat acasă și, bineînțeles, ulterior, de continuare a tratamentului oncologic.
Octavian Crețu își îndreaptă apoi atenția spre primul pacient care din sala de operație.
-Bună ziua! Aici, domnul este un pacient cu o tumoare hepatică stângă, a ficatului stâng, căruia îi vom face acum o ecografie. Urmează să fie operat peste puțin timp.
Octavian Crețu are o carieră de peste 20 de ani în spate. A publicat lucrări importante în reviste de specialitate din străinătate, a fost managerul spitalului în care lucrează, iar în mâinile sale au stat viețile a sute de pacienți.
În 1997, Octavian Crețu, pe atunci un tânăr specialist în chirurgie generală, pleca în Franța cu o bursă de la Ministerul Educației. Avea să facă o supraspecializare într-un domeniu nou pentru țara noastră, tocmai la prestigiosul Centrul Hepato-Biliar Paul Brousse, Villejuif, din cadrul Universității XI Paris Sud.
Octavian Crețu, medic: A fost un privilegiu și o șansă în viață că am ajuns acolo, fiindcă altfel nu aveam de unde să cunosc tainele acestei chirurgii hepato-bilo-pancreatice, fiindcă în România, pe aceea vreme, nu exista așa ceva. Oamenii cu asemenea patologii erau etichetați pierduți, cazuri pierdute.
În 1997, prestigiosul centru francez avea în medie 180 de transplanturi hepatice. Diferenţele dintre sistemul medical din Franţa şi cel din ţara noastră l-au şocat pe tânărul medic român.
Octavian Crețu, medic: Am încercat să explic care e diferența între ei și noi și atunci am dat un al treilea reper. Era filmul Star Trek cu naveta spațială și i-am spus, domnule ca să înțelegeți difereța dintre noi și ei, dferența dintre ei și Star Trek este mai mică decât distanța între noi și ei. Adică erau mai mult apropiați de ceva extraterestru, decât de noi. Distanța între ei și noi fiind covârșitoare la acea vreme și, bineînțeles, că și astăzi e la fel.
Octavian Creţu a descoperit în Hexagon un sistem medical bazat pe nevoile pacienţilor, cu medici bine plătiţi şi cu o infrastructură impecabilă.
Octavian Crețu, medic: Când domniile lor au văzut că eu chiar vreau să mă întorc acasă, au încercat să îmi ofere, bineînțeles nu acolo, pentru că ajungeai foarte greu, era vârful performanței în chirurgia hepato-bilo-pancreatică, un post la Monpellier, pe care îl negociaseră, dar gândidu-mă bine am refuzat, în cel mai elegant mod, și m-am întors în România, fiind la ora stabilită la Ministerul Educației.
Era 31 martie 1998, când Octavian a revenit în țară și nu a mai plecat. Nu regretă nimic. S-a întors în țară cu un bogat bagaj de cunostințe, a încercat să aplice profesionalismul, respectul și atenția către pacient, în fiecare zi, și a ajutat la dezvoltarea chirurgiei hepato-bilo-pancreatice din România.
Emil Huţ, medic chirurg: Am lucrat cu dânsul de peste 20 de ani, de când am început acest tip de chirurgie hepato-bilo-pancreatică și am ajuns acum la un Centru de Hepato-Bilo-Pancreatică. Am prins perioada de început și perioada de acum. Este un om extraordinar, un profesionist și de la el pot să zic că am învățat absolut tot ce știu.
-Pacient: Am venit aici că aici le-am găsit pe toate. Ne-a ajutat Dumnezeu şi operația a ieșit bine.
Reporter: Ce părere aveți despre domnul doctor?
-Foarte foarte bună, ce părere să am, extraordinară.
Octavian Creţu nu regretă că s-a întors în ţară. Îi sfătuieşte şi pe tinerii medici să-i urmeze exemplul.
Octavian Crețu, medic: Nu ai cum să faci performanță sau poți să faci până la un anumit nivel și îți e destul de greu. În Occident, în țările occidentale, acolo beneficiază de cu totul altă infrastructură, cu totul altă finanțare a sistemului de sănătate și acolo performanța a atins cote impresionante în toate domeniile şi cred că nu e rău ca tinerii medici români să meargă acolo să învețe, dar ar fi bine să se mai întoarcă și din ei.