Ce este „happy hypoxia”. Medic: Asta arată cât de parșivă este această boală
Radu Țincu, medic primar în secția ATI de la Spitalul Floreasca, a explicat la Digi24 ce înseamnă „happy hypoxia”, un termen care alătură două cuvinte aparent contradictorii în limba engleză, „happy” (vesel) și „hypoxia” (hipoxie, lipsă de aer), dar care arată de fapt cât de parșivă și periculoasă poate fi boala dată de coronavirus: un bolnav poate avea o saturație a oxigenului de până la 65 la sută (în condițiile în care nu trebuie să scadă sub 93-94 la sută) și cu toate acestea, să fie pe picioare, fără să prezinte o simptomatologie severă. Apoi, brusc, are o cădere și ajunge să aibă nevoie de terapie intensivă. Unii dintre acești pacienți rămân dependenți de oxigen ventilat chiar și după ce organismul scapă de virus.
„În momentul în care îi monitorizăm, vedem că au un deficit în saturația oxigenului, o scădere a acestei saturații. Vin cu saturații de 65-70 la sută, fără să aibă neapărat o simptomatologie alarmantă. În mod normal, la un pacient care are o saturație atât de mică, ne așteptăm să resimtă mult mai acut lipsa de oxigen decât o face în realitate. Este ceea ce se numește „silent hypoxia” (hipoxia tăcută) și „happy hypoxia”. Este o hipoxie care nu-ți creează niciun fel de simptom decât în momentul în care ajungi să fii intubat. Este un prag foarte labil între momentul în care ai această saturație - pe care o suporți foarte bine - și momentul în care ajungi să fii intubat. Suntem surprinși, vă spuneam, că acești pacienți au o simptomatologie foarte redusă comparativ cu starea lor, pe de o parte, iar pe de altă parte, imaginile tomografice sunt catastrofale, este o afectare pulmonară bilaterală, cu afectări de peste 50-60-70 la sută din ambele câmpuri pulmonare”, a explicat medicul Radu Țincu la Digi24.
Un virus viclean
Pacienții cu „happy hypoxia” nu au niciun fel de semnal, nu-și dau seama ce se întâmplă în interiorul organismului lor și tocmai asta este „parșivitatea, viclenia” acestui virus. Ei merg cu o simptomatologie pe care o suportă foarte bine până la un punct când ajung să fie direct intubați. Pot să acuze cel mult de o stare de oboseală, de apatie. „Aveau o stare de oboseală cronică și vin la spital pentru această evaluare”, a explicat medicul.
„Dacă am compara altă infecție pulmonară care ar determina același grad de desaturare, pacientul ar fi mult mai simptomatic. Aici este partea interesantă pe care SARS-CoV-2 o determină: pacientul are afectare pulmonară de peste 7o la sută, bilaterală, dar nu resimte acest lucru decât atunci când se produce căderea bruscă ce duce la intubare și ventilare mecanică a acestor pacienți”, a arătat Radu Țincu.
„Am mai văzut pacienți cu asemenea complicații pulmonare severe, însă aici ce te frapează este discrepanța dintre cum se prezintă pacientul la spital și care este imaginea radiologică. În mod normal, un astfel de pacient ar fi trebuit să fie mult mai grav, să resimtă într-un mod mult mai acut această afectare pulmonară”, a completat medicul.
Când se ajunge la terapie intensivă și ce se întâmplă acolo
La un moment dat, când această afectare pulmonară este suficient de importantă, ei nu mai pot să respire singuri și încep să simtă că nu au suficient oxigen. „În acel moment, se crește fluxul de oxigen pe masca facială, dar la un moment dat, chiar dacă ajungi la capacitatea maximă pe care o poți livra, de 15 litri, nici așa nu reușești să compensezi afectarea pulmonară, pentru că mai rămâne foarte puțin din plămân care mai este funcțional.
Atunci va trebui să duci pacientul în terapie intensivă pentru aplicarea unor manevre de ventilație mecanică non-invazivă, adică aplicăm pe fața acestor pacienți anumite măști faciale speciale, conectate la un aparat de ventilație, sau sunt pacienți cărora li se conectează la nivelul capului un cort, adică o copertină, conectată și ea la un aparat de ventilație mecanică, însă acest aparat nu livrează doar oxigen suplimentar, ci îl livrează cu o anumită presiune și cu anumite volume. Din acel moment, pacientul nu-și mai poate realiza singur aceste schimburi gazoase și este nevoie de o ventilație din ce în ce mai controlată.
Dacă nici așa nu reușim să compensăm deficitul pulmonar pe care acești pacienți îl au, se ajunge la intubație și ventilație mecanică, iar pentru foarte mulți dintre ei reprezintă punctul terminal, pentru că pacientul care ajunge intubat și ventilat mecanic are o mortalitate foarte ridicată, de peste 60-70 la sută. Acest lucru nu este cauzat de intubație, ci pentru că nu mai are capacitate pulmonară suficientă pentru a-și realiza schimburile gazoase”, a explicat medicul primar ATI.
Coșmarul unui pacient care nu mai are aer
Orice pacient care te imploră să-l ajuți să respire este, cred, cel mai impresionant lucru, spune dr. Radu Țincu. „Cred că dintre tot ceea ce se întâmplă în medicină, pacientul resimte cel mai acut lipsa de aer. Este un sentiment îngrozitor acela în care ai masca cu oxigen pe figură și cu toată această mască, simți că nu mai ai suficient aer și că nu mai poți să respiri. Este momentul în care acești oameni solicită orice să le faci ca să-i ajuți să nu mai resimtă lipsa aceasta acută de aer. Este ca și cum te-ar strânge cineva de gât și nu poți să scapi din această strânsoare. Este un element extrem de important și acești pacienți sunt foarte traumatizați. Mulți dintre ei devin extrem de anxioși și panicați, pentru că aceste episoade de lipsă de aer se tot repetă, iar un pacient care știe că acest lucru s-a întâmplat și zilele trecute este extrem de anxios în legătură cu un nou episod, care poate fi mai acut și mai grav decât cel precedent”, a povestit medicul Radu Țincu.
Când apare furtuna de citokine
Furtuna de citokine - adică acea hiperreacție a sistemului nostru imunitar - apare undeva la 7-8-10 zile de la momentul infectării, când organismul începe să producă în exces, în încearcarea de a elimina virusul, aceste molecule proinflamatorii. Ele nu afectează doar plămânul. Plământul este primul punct de afectare, pentru că acolo se produce lupta primară între organism și virus.
În momentul în care acest răspuns inflamator sistemic cuprinde întreg organismul, discutăm de o inflamare la nivelul inimii (miocardită), o inflamare a vaselor de sânge, cu riscul de formare a acelor cheaguri de sânge, cu producerea unor infarcte în diferite zone, accidente vasculare cerebrale. Sunt foarte mulți pacienți care dezvoltă chiar și o afectare renală, din cauza acestor molecule proinflamatorii și a obstrucționării vaselor renale cu cheaguri, a detaliat Radu Țincu.
Când începe vindecarea plămânilor? E posibil să nu mai existe o viață normală
În cazul acestor persoane ai căror plămâni au fost grav afectați, vorbim despre o vindecare de lungă durată, e mai lungă decât în cazul altor afecțiuni. Pacienții care au plecat din terapie intensivă, foarte mulți dintre ei, au rămas cu o imagine de afectare pulmonară bilaterală până la 3-4 săptămâni după ce au fost externați din terapie intensivă, ceea ce arată că recuperarea pulmonară este foarte dificilă.
Din păcate, sunt foarte mulți pacienți care au rămas cu afectare pulmonară și după ce s-au vindecat de SARS-CoV-2, aceasta însemnând o reducere a capacității pulmonare, iar unii dintre ei, din păcate, sunt și acum la domiciliu cu oxigeno-terapie și necesită aparate de oxigen la domiciliu.
La nivel pulmonar, inflamația este atât de puternică, este ca o explozie care pur și simplu distruge structura normală a plămânului și ulterior plămânul se vindecă cu anumite sechele fibrotice.
Este foarte posibil ca foarte mulți dintre acești pacienți să nu mai aibă o viață normală după ce se vor vindeca de SARS-CoV-2, a subliniat medicul Radu Țincu.
„Suntem luați cu asalt”
Agravarea situației epidemiologice din România se vede foarte clar la camerele de gardă ale spitalelor, a confirmat medicul la Digi24. „Suntem asaltați de un număr foarte mare de pacienți pozitivi și simptomatici, iar cel mai frecvent această simptomatologie este una respiratorie. Sunt pacienți care nu pot să respire și simt că nu le ajunge oxigenul. (...) Avem un număr foarte mare de pacienți, față de săptămânile trecute suntem luați cu asalt, sunt în camerele de gardă permanent 10-12-15 pacienți simptomatici cu SARS-CoV-2 și acest lucru cred că se repetă în toate spitalele din țară”, a spus Radu Țincu.
În București, cele 100 de locuri care au fost suplimentate sunt epuizate, au fost epuizate încă din weekend și cu cât vor fi mai mulți pacienți COVID-19, cu atât spitalele vor trebui să îi preia și asta va fi în detrimentul celorlalți pacienți, a punctat Radu Țincu.
Editor : Luana Pavaluca
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
