REPORTAJ. Cum a spălat mâna stângă a PSD mâna dreaptă a PNL la votul care a dus la căderea guvernului Orban Întâiul

Ciudatele evenimente care fac obiectul acestei relatări s-au petrecut pe durata celor aproximativ trei ore și jumătate necesare trântirii cabinetului Ludovic Orban. Un interval de timp suspect de rezonabil în condițiile unei mize politice atât de covârșitoare - dărâmarea relativ facilă a unui guvern, care nu face decât să confirme suspiciunile referitoare la o înțelegere politică de tip „win win” între PSD și PNL, în urma căreia ambele partide au de câștigat: PSD scapă de trauma alegerilor locale în două tururi, iar PNL rămâne cu Orban premier până la alegeri (anticipate sau nu).

În primul rând, atmosfera. „Vibe”-ul. Declarațiile, punerea în scenă, aparenta relaxare a reprezentanților ambelor tabere (PSD și PNL) au fost într-un deplin contrast cu amploarea, agitația, frenezia ori încărcătura emoțională pe care un astfel de eveniment o presupune, în mod normal. Au lipsit, astfel, emoțiile și invectivele autentice, rostite din adâncul inimii, așa cum s-a întâmplat în ziua în care PSD s-a dus să moară, când guvernul Dăncilă a picat în urma mai multor jocuri de culise desfășurate pe muchie de cuțit și trădări de conjunctură, pline de suspans politic.

Nici vorbă de astfel de suspans în cazul dărâmării strategice a guvernului Orban I.

De data aceasta, adoptarea moțiunii s-a produs într-o atmosferă mai degrabă neglijent-lejeră, presărată doar de câteva acuzații suburban-sterile care au dat, mai degrabă, impresia necesității bifării unui punctaj, ca și cum niște înțelegeri secrete și niciodată recunoscute public fuseseră deja parafate hăt, undeva departe, în măruntaiele Mașinăriei Democrației.

Iar planul (sau blatul politic), dacă a existat cu adevărat, atunci el a fost de o simplitate de invidiat și de o ingeniozitate smintită: pentru ca guvernul să pice era nevoie de 233 de voturi. Iar acolo unde în jocul politic sunt cifre în joc, nimeni și nimic nu poate ține piept forței brute a numerelor.

Scena 1. Ciolacu exersează un nou refren: „Unde este domnul Orban?”

Înainte de ora 12, ora la care este programată dezbaterea și votarea moțiunii, situația se prezintă în felul următor: dacă moțiunea trece, cade guvernul. Dar, odată cu căderea guvernului, „cade” și alegerea primarilor în două tururi - decizie prin care guvernul Orban și-a asumat răspunderea în parlament și care a reprezentat pretextul pentru PSD să depună moțiune.

„În Ponta stă cheia moțiunii”, declară pe culoarele Parlamentului, un deputat PSD.

Ca într-un număr de magie, la scurt timp după aceste observații, Victor Ponta face marele anunț: partidul său va vota moțiunea.

„Votăm moțiunea acum și apoi vedem săptămâna viitoare ce și cum, dacă votăm sau nu guvernul Orban 2”, conchide, aproape profetic, parlamentarul PSD.

La câțiva metri distanță, în sala de plen, începe ședința. Broboane invizibile de sudoare apar pe fruntea președintelui de ședință, liderul PSD, Marcel Ciolacu. Primul suspans, real, al zilei pare să se producă fix în aceste momente astrale: ședința nu poate să înceapă deoarece la dezbateri nu e prezent guvernul, cu tot cu Ludovic Orban.

Cârcotașii se gândesc deja la tentative de filibustering, la căi întortocheate procedurale prin care liberalii ar încerca faultarea evenimentului.

„Unde este domnul Orban, ce facem, începem moțiunea fără el?”, se întreabă Ciolacu de la prezidiu. „Aaa, domnul Ponta, păi, dacă ați venit, să-i dăm drumul”, glumește președintele PSD.

Nimeni nu râde, iar ședința nu începe. „Domnule secretar general al guvernului, cum funcționăm?”, întreabă, vag îngrijorat, Marcel Ciolacu.

Niciun răspuns. Tensiunea crește.

„Liderii de grup, cei prezenți măcar, haideți la o discuție”, continuă Ciolacu. Urmează o secvență care aduce cu imaginile din filmele americane în care avocații vin la pupitru, cu Ciolacu pe post de jude.

După aproximativ un sfert de oră, apare Ludovic Orban. Suspansul se topește, iar ședința începe. Din partea PSD vorbește tânăra speranță a social-democrației românești, Petre Florin Manole.

Discursul său e unul rostit „la siguranță” și care atinge temele naționalist-populiste moștenite din fosta Epocă de Bronz Dragnea (întreabă orice pesedist care se respectă și îți va răspunde, fără teama de a greși, că Epoca de Aur PSD e cea din timpul lui Năstase). „Ați trecut cu tancul peste standardele europene!”, pare să strige Manole, de la tribună. „Ați deschis o Cutie a Pandorei care poate avea repercusiuni tragice asupra românilor!”. Discursul PSD se menține în linia clasică: sunt bifate băncile, străinii, pensiile.

Scena 2. Secunda astrală în care moțiunea PSD a fost suspendată

După citirea moțiunii, la tribună își face apariția deputatul PNL Gabriel Andronache. Acesta îi atrage atenția lui Manole că „a sărit o pagină, ceea ce înseamnă că, procedural, trebuie să se anuleze moțiunea”.

Stupoare. Râsete înfundate. Manole se întoarce la tribună și citește pagina sărită. Spectacolul moțiunii continuă.

În jurul orei 13, un Ludovic Orban răgușit își începe un discurs lider suspect de bine conturat (cel puțin conform fanilor conjuncturali ai PNL și guvernului). Orban domină tribuna, chit că oratoria sa e gripată pe alocuri de fraze sparte și ușor forțate la limită.

Premierul PNL dă chiar dovadă și de prezență de spririt și spontaneitate: „Înțeleg că aveți probleme cu cititul, așa că sunt înțelegător față de voi. Sunteți parlamentari născuți din pixul lui Dragnea”, le-a spus premierul celor de la PSD. Orban pare să simtă bine la tribună.

Scena 3. Glumele proaste ale lui Victor Ponta și cearta USR-UDMR

În rest, discursurile sunt mai degrabă plate. Toată dezbaterea seamănă mai degrabă cu un derby Steaua-Dinamo desfășurat pe un teren greu și terminat cu scor nul. Doar Victor Ponta sare în evidență cu niște obrăznicii la adresa lui Ludovic Orban, pe tema finanțării spitalelor private: 

„Un singur lucru, dragă Ludovic! Să ştii că eu m-am operat de picior, nu am fost la o cură de dezalcoolizare”, spune Ponta.

În lipsa unei cofruntări între greii PSD și PNL, moțiunea devine locul în care se defășoară, la vedere, un veritabil derby de Liga a 2-a, între USR și UDMR.

Liderul USR, Dan Barna, atacă UDMR: „Domnule Kelemen Hunor, cât veți mai juca partida aceasta a virginității interesate, când încetați să fiți un PSD bilingv?”

„Dacă astăzi nu rulează un USL 2 este o întrebare la care astăzi trebuie să răspundem”, adaugă Barna care spune că USR va vota, la vedere, împotriva moțiunii.

În replică, președintele UDMR, Kelemen Hunor, declarat că „întâi ar trebui să respectăm cuvântul dat”, și l-a numit pe Dan Barna „acest domn imaculat al politicii românești”.

În rest, temperatura crește cu un grad, în timpul tentativei de ceartă între PSD și Ludovic Orban pe tema unui misterios fâș roșu. Și cam atât notabil. Se trece la vot.

Scena 4. Votul care nu a mai mirat pe nimeni

Votul cu bile este, ca de obicei, în astfel de împrejurări, lung și plictisitor precum o tortură medievală. Deputații sunt chemați, în ordine alfabetică, de la tribună, ca pe vremurile când se strica prezența la școală, li se înmânează bilele („bila albă în urna albă, bila neagră în urna neagră înseamnă vot pentru, bila albă în urna neagră și bila neagră în urna albă, înseamnă vot împotrivă”. Apoi, se deschide catalogul cu senatori și procedura e reluată, la indigo.

La ora 15, singurul mister gravitează în jurul întrebării: „Cu câte voturi peste pragul de 233 va trece moțiunea?”. Se fac pariuri, se calculează cote.

Misterul e spulberat în jurul orei 15:40. Moțiunea „trece” cu 261 de voturi pentru. Nimeni nu sare în sus de bucurie, nimeni nu jubilează. Începe coșmarul calculelor matematice: Cu câte voturi a depășit demiterea guvernului Dăncilă? 17? Matematic, nu prea are cum să îți iasă numărătoarea asta fără câteva voturi de la PNL.

Se schimbă priviri pline de subînțeles în timp ce parlamentarii Puterii și Opoziției, ca într-un uriaș exod aglomerează, democratic, lifturile care le asigură exit-ul din uriașa clădire.

Niciun politician nu a fost rănit în timpul desfășurării acestor evenimente politice.