Obiceiul piţăratului se transmite din generaţie în generaţie în localitatea Limba. „Lupta” se da cot la cot între copii pentru că fiecare vrea sa îoi umple traista cu cât mai multe dulciuri aruncate de localnici.
Vârstnicii îşi amintesc de vremea când mergeau şi ei la colindat. Singura diferenţă este că acum copiii primesc portocale şi dulciuri.
„Am participat la toate piţărăurile, cum se spune la noi în sat, era foarte frumos. Oamenii aruncau de obicei mere şi nuci şi gutui”, spune o femeia.
„Copiii care merg cu piţărării sunt primii vestitori ai Naşterii Domnului Iisus Hristos şi oamenii îi primesc cu mare, mare bucurie şi îi aşteaptă, pentru că ai sentimentul acela bun de a dărui”, explică un localnic, Dorin Bucur.
Obiceiul Piţaratului este unul străvechi și datează, spun localnicii, din vremea dacilor.