Foto: basilica.ro
„Astăzi facem pomenirea Sfântului Apostol, Întâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan. El era un tânăr plin de Duhul Sfânt care făcea minuni și propovăduia cu îndrăzneală credința în Iisus Hristos, dovedindu-o din Sfintele Scripturi. Este o icoană vie, luminoasă, a martiriului. Așa după cum Hristos Domnul S-a rugat pe Cruce zicând 'Părinte iartă-le lor că nu știu ce fac', referindu-se la cei care Îl răstigneau, tot așa și Sfântul Arhidiacon Ștefan se roagă pentru cei care îl ucid zicând 'Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta'”, a spus patriarhul în cuvântul de învățătură rostit duminică, în a treia zi de Crăciun, în Paraclisul Reședinței Patriarhale cu hramul Sfântul Grigorie Luminătorul.
Întâistătătorul BOR afirmă că „puterea aceasta de a răbda suferința, fără ca să răspundă la ură cu ură, la răutate cu răutate, ci a răspunde la violență cu iertare, este putere din puterea lui Hristos”.
„Este lucrarea Duhului Sfânt care aduce iubirea jertfelnică a lui Hristos în sufletele martirilor. În veacurile primare creștinii au fost persecutați, mai ales de către împărații romani păgâni, dar și mai târziu și chiar și astăzi sunt persecutați în diferite părți ale lumii, în Orient și în alte părți. Există o mulțime de oameni care mărturisesc credința cu prețul vieții lor. Această încercare prin suferință a credinței este rezultatul faptului că lumea plină de răutate din cauza păcatelor este adesea ostilă lui Hristos, ostilă Evangheliei. Unii se bucură de întâlnirea cu Hristos, iar alții se împotrivesc sau nu vor să audă de iubirea Lui, de jertfa Lui”, a adăugat patriarhul, potrivit basilica.ro.
Biserica Ortodoxă Română îl sărbătorește, la 27 decembrie, pe Sfântul Apostol, Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan.
Acesta a fost unul dintre cei șapte diaconi — din rândul evreilor eleniști — aleși de Apostolii din Ierusalim pentru a sluji la adunările Bisericii din primul veac, pentru ca Apostolii să se poată dedica vestirii Cuvântului lui Dumnezeu. Datorită harului și înțelepciunii de care se învrednicise și a semnelor și minunilor cu care își însoțea propovăduirea, a stârnit ura evreilor, care l-au adus la judecată în fața Sinedriului, acuzându-l că hulește Legea și pe Moise. Ștefan le-a arătat însă, cu dovezi din Scripturi, că Legea Veche s-a împlinit prin Hristos și că El este Mântuitorul cel așteptat și prezis de Profeți, mustrându-i totodată pentru împietrirea inimii și lipsa lor de credință.
Fiind condamnat la moarte, Ștefan a fost scos din cetate și ucis cu pietre, după obiceiul vechilor evrei, devenind astfel primul martir creștin și mărturisitor al lui Hristos.
Tradiția creștină, după cum o mărturisește Legenda Aurea din secolul al XIII-lea, consemnează faptul că osemintele lui Ștefan au fost descoperite de un anume preot Lucian și îngropate de acesta în Biserica Sionului din Ierusalim, în anul 417 d.Hr. După aceasta, au fost duse de soția credincioasă a unui senator la Constantinopol, unde au vindecat-o pe Eudoxia, fiica posedată de duhuri rele a împăratului Teodosie. La inițiativa celei din urmă, osemintele lui Ștefan au fost duse la Roma, în anul 425 d.Hr., găsindu-și liniștea într-o criptă de la San Lorenzo.