Potrivit lui Octavian Bjoza, „toți comandanții erau foarte duri, dar Ion Ficior ieșea din tipare”.
„Prin mâna lui Ficior au trecut mii de deținuți. N-are de unde să-și mai aducă aminte de noi, dar noi de el, da”, spune Octavian Bjoza.
Acesta a provestit la Digi24 un episod din timpul detenției la Periprava.
„Am fost scoși să plantăm arpagic și, de foame, am început să mâncăm arpagic. Am avut arsuri groaznice. Unul dintre noi a spus să ne umplem buzunarele cu arpagic pentru bolnavii din penitenciar. Un militar a observat, a chemat gardianul și ne-a pus să dăm haina vargata jos, să stăm în genunchi și să scoatem tot ce aveam. Eram trei tineri și fiecare gramajoară n-avea mai puțin de două kilograme. Doi dintre noi am reușim să mâncăm tot. Am avut arsuri o săptămână. Însă unul dintre noi n-a reușit să mânânce și s-a întâmplat ca în acel moment să treacă în inspecție comandatul Ficior. Gardianul i-a spus ce s-a întâmplat și el a zis: Lasă că îți dau eu de mâncare. A venit în spatele lui, i-a tras un pumn în tâmplă și când a căzut la pământ i-a dat cu cizma în cap. Mai bine de două săptămâni nu i se distingeau ochii, gura, nasul”, a povestit fostul deținut politic la Periprava.
Preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici își explică atitudinea comandanților prin faptul că aceștia ar fi fost manipulați și că le era insuflată ideea că deținuții politici erau dușmanii oamenilor săraci din România. La aceasta se adăuga o slabă pregătire și un salariu de trei ori mai mare decât al unui intelectual.
„Înjurăturile erau la ordinea zilei pe tot întinsul României, pentru că deținuți politici au fost în peste 100 de lagăre și închisori. Modul de adresare era același, ceea ce mă face să cred că erau pregătiți centralizat, prea se purtau la fel cu noi, în locuri diferite”, este de părere Octavian Bjoza.
Preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici a fost condamnat, când avea 19 ani, pentru că făcea parte dintr-o „organizaţie paramilitară care avea drept scop răsturnarea pe calea violenţei a regimului democrat popular din ţara noastră”.
„Această organizație a existat. Pedepsele au fost exagerat de mari, pentru că n-am apucat să facem mai nimic. Depusesem un jurământ, aveam un plan de luptă, un statut. Trebuia să luam legătura de urgență cu partizanii din munții Făgărașului, noi neștiind că de o lună fuseseră prinși prin trădare. Luptam pentru ca ruşii să plece. Prin toate pădurile patriei erau divizii de tancuri şi infanterie ale armatei roşii eliberatorii, care, după ce au venit, au uitat să plece 14 ani, iar la plecare au luat şi o halcă din trupul patriei”, a spus Octavian Bjoza.
Acesta povestește că mulți colegii de-ai săi au murit de tuberculoză sau prin înfometare, adăugând că el este unul dintre puținii care au scăpat sănătoși din lagăre.
„Am beneficiat de o forță fizică ieșită din comun, dublată de o forță psihică pe măsură și de credința în Dumnezeu. Cei care au făcut cel puțin 10 ani de închisoare îmi ziceau că trebuie să ai în permanență mentalitate de învingător. Să-ți spui mereu: nu mi-e foame, nu mi-e frig, nu mă doare”, a mai spus fostul deținut politic.
Preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici spune că nu își dorește ca Ion Ficior să treacă prin aceleași chinuri prin care a trecut el, ci vrea doar ca fiecare caz să fie dezbătut în amănunt, pentru a reprezenta o lecție pentru tineri.
„Este important să se știe ce s-a întâmplat, pentru că s-au întâmplat lucruri incredibile”, a susținut Octavian Bjoza.