Numele lui Dumnezeu în Constituţie şi religia obligatorie în şcoli - dorinţele Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei

Sub conducerea Înalt Prea Sfinţitului Părinte Mitropolit Teofan, la sinodul mitropolitan al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei reunit săptămâna trecută au participat IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, PS Corneliu, Episcopul Huşilor, PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, şi PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, informează Arhiepiscopia Iaşilor.

Comunicatul ce preia agenda discuţiilor din 5 martie din sinod precizează că s-a luat decizia iniţierii „unor acţiuni de sensibilizare a oficialităţilor, în sensul introducerii sau revizuirii, în viitoarea Constituţie a României, a unor articole care să facă referire la numele lui Dumnezeu sau care să sublinieze rolul familiei în societate, importanţa tradiţiei creştine a poporului român, evidenţierea rolului pe care Biserica Ortodoxă Română l-a avut şi îl are în istoria ţării, a necesităţii predării religiei în şcoală, precum şi importanţa susţinerii românilor aflaţi în afara graniţelor ţării”.

Crin Antonescu: „Punem în discuţie orice propunere”

Întrebat de jurnalişti cum va trata Comisia de revizuire a Constituţiei o astfel de solicitare, preşedintele Comisiei de resort, liberalul Crin Antonescu, a declarat miercuri, la Palatul Parlamentului, că nu va fi ignorată nici o sugestie: „În acest moment sunt chestiuni discutabile şi necesită o discuţie cu caracter juridic şi politic. Dar punem în discuţie orice propunere se va face”, a spus Crin Antonescu.

Dumnezeu în actuala Constituţie:

În Constituţie este prevăzută într-o singură situaţie utilizarea numelui lui Dumnezeu: jurământul, făcut fie la învestirea într-o funcţie politică sau în domeniul militar, fie în instanţă, la depunerea mărturiei.

De exemplu, jurământul politic prezent în Constituţia din anul 1965 şi modificat în 1974 începea astfel: „Jur să slujesc cu credinţă patria”. În prezent, jurământul prevăzut de Constituţia din 1991, nemodificat în urma revizuirii din 2003, arată astfel: „Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român. (...) Aşa să-mi ajute Dumnezeu.”

În cazul mărturiilor în instanţă, Articolul 85 din Constituţia României prevede următoarele:

„(1) Înainte de a fi ascultat, martorul depune următorul jurământ: Jur că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!

(2) În timpul depunerii jurământului, martorul ţine mâna pe cruce sau pe biblie.

(3) Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinţei religioase a martorului.

(4) Martorului de altă religie decât cea creştină nu îi sunt aplicabile prevederile alineatului 2. Martorul fără confesiune va depune următorul jurământ: Jur pe onoare şi conştiinţă că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu.

(5) Martorii care din motive de conştiinţă sau confesiune nu depun jurământul vor rosti în faţa instanţei următoarea formulă: Mă oblig că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu.

(6) Situaţiile la care se referă alin. 3, 4 şi 5 se reţin de organul judiciar pe baza afirmaţiilor făcute de martor.

(7) După depunerea jurământului sau după rostirea formulei prevăzute în alin. 5, se va pune în vedere martorului că, dacă nu va spune adevărul, săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă.

(8) Despre toate acestea se face menţiune în declaraţia scrisă.

(9) Minorul care nu a împlinit 14 ani nu depune jurământ; i se atrage însă atenţia să spună adevărul.”

Ella Moroiu