Fabrica de bere Griviţa – Luther, părăsită din 2004. Odată vestită, acum ruină

Campania electorală nu a ajuns în cătunele din munți: „N-am știut”

A început sezonul petardelor, iar internetul este plin de oferte ilegale

Înotători lăsați fără bazin, după ce căldură și apa caldă au fost sistate din cauza unor datorii de sute de mii de lei

Câți bani reușesc să economisească, în medie, românii de la o lună la alta și ce fac cu ei

Vreme extremă în România. Vântul puternic a făcut prăpăd în mai multe județe

Mai mulți copii de la o grădiniță din Timișoara au ajuns la spital cu simptome de toxiinfecție alimentară

Mașini vandalizate într-o parcare din Constanța. Șoferii și-au găsit cauciucurile sparte

Doi nevăzători, agresați într-o biserică din București, după ce au intrat cu câinii ghizi. „Ne-au amenințat că ne taie picioarele”

Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai

Fabrica a fost ridicată în 1869 la marginea Bucureştiului. Era printre primele din România, iar neamţul care a construit-o -Erhard Luther-a adus cu el reţetele de bere din Germania. În scurt timp, berea fabricată aici a devenit cea mai căutată băutură din hanurile şi restaurantele din Bucureşti. La doar câţiva ani de la inaugurare, fabrica a câştigat titlul defurnizor al Curţii Regale.

În 1905, fabrica a fost vândută unor nemţi din Braşov, care au continuat tradiţia. „Au cumpărat-o fraţii Czell, care aveau fabrica de bere de la Dârste, din Braşov. Şi au menţinut-o sub numele de fabrica Luther, intrând în concurenţă cu o fabrică mult mai puternică, cea a lui Dumitru Bragadiru din Calea Rahovei”, povesteşte istoricul Constantin Bălăceanu Stolnici.

După al doilea Război Mondial, fabrica a fost naţionalizată. Se numea pe atunci „Întreprinderea de Bere Bucureşti - Fabrica Griviţa”. Băutura produsă aici era printre cele mai căutate din ţară şi asigura a şasea parte a producţiei naţionale de bere.

„Mai târziu, pe la 1970-1975, i-au zis fabrica Gambrinus şi aşa a rămas până în 1990, când a fost din nou privatizată şi a luat-o o fabrică olandeză”, mai spune istoricul.

După revoluție, fosta întreprindere a fost cumpărată pe rând de două firme mari care aveau de gând să o modernizeze. Patronii nu şi-au mai dus însă planurile la bun sfârşit.

Astăzi, din fabrica renumită de altă dată au rămas doar bucăţi din vechiul zid şi clădiri abandonate cu geamurile sparte.