În perioada comunistă, România a fost o forţă la nivel european în domeniul industriei de cristal. 80% din producţia de candelabre, pahare şi multe alte obiecte decorative şi de menaj era vândută direct în Occident. Numai în 1989, România a exportat cristal în valoare de trei milioane de dolari.
Reţeta succesului românesc: Meşterii şi cuarţul de la Uricani. În ciuda lor, industria a sucombat
„Eram prezenţi pe pieţe şi făceam uşor competiţie unor producători cu brand consacrat precum Cristalul de Boemia”, îşi aminteşte Radu Pupăză, director al Organizaţiei Patronale din Industria Sticlei şi Ceramicii Fine. Dar care era reţeta succesului românesc? Meşteri talentaţi şi cea mai pură materie primă din Europa: cuarţul de la Uricani. „Particularitatea lui este una extraordinară. Are 99,6% bioxid de siliciu cuarţul de acolo. Deci e foarte pur. (...) Nu prea se mai poate în natură mai pur de atât”, spune Radu Pupăză.
După 1990, din cauza unei privatizari eşuate, de exploatarea de la Uricani s-a ales praful. Cel mai pur zăcământ de cuarţ din Europa, în valoare de 50 de milioane de dolari, al treilea la calitate din lume, a fost abandonat.
„Este de neînţeles: să ai resurse şi industria să scadă! Nu vreau să mă gândesc în cheie conspiraţionistă, dar nu poţi să nu te întrebi ce se întâmplă!”, declară indignat Ion Stelea, cercetător la Institutul Geologic.
În prezent, Romania nu mai produce deloc cristal. În schimb, tot mai mulţi comercianţi vând sticlă ieftină din Turcia pe post de cristal 100% românesc, la marginea şoselelor.