Inspectorii Corpului de Control la premierului suspectează o înţelegere între echipa interministerială responsabilă cu aplicarea directivei tutunului şi companiile producătoare de ţigări, scrie Profit.ro citând surse oficiale.
Suspiciunile ar fi pornit de la greutatea cu care a fost redactată legea de comisia formată din secretari de stat şi alţi oficiali guvernamentali. Directiva europeană va elimina tutunul cu arome speciale, precum cel mentolat şi tutunul cu aditivi şi va întinde avertismentele de sănătate pe cel puţin 65% din suprafaţa pachetului de ţigări.
Directiva europeană fost aprobată în 2014 şi va trebui să devină lege românească până pe 20 mai. Dacă nu va fi promulgată până atunci, România va intra în procedura de infrigement.
Companiile din domeniu susţin că nu vor avea timp să îşi modifice fabricile şi se vor apuca să cumpere utilaje noi până nu văd forma finală a legii, care va trebui să treacă şi prin Parlament înainte să intre în vigoare. Zilele trecute aiba a intrat în dezbatere forma discutată de comitetul interministerial.
Tocmai lentoarea cu care s-a lucrat deşi se ştia de aceste noi prevederi de doi ani a devenit suspectă. Presiunea este în acest moment pentru amânarea aplicării directivei Europene.
Într-o minută a comitetului interministerial, publicată pe 11 ianuarie pe site-ul Ministerului Sănătăţii, Fiscul atăgea atenţia că prevederile prea stricte ale legii vor încuraja contrabanda cu ţigări în condiţiile în care au fost depuse eforturi mari pentru reducerea ei.
Însă Ministerul Sănătăţii spune că ţigările aromate afectate de directivă au vânzări mici în România, aşa că nu au impact substanţial în piaţă.
Ministerul de Externe susţine că doar trei ţări au transpus directiva, Portugalia, Ungaria şi Solvacia. Ceea ce înseamnă că noile reguli ar putea fi aplicate cu întârziere în aproape toată Uniunea Europeană.
Potrivit articolelor din presă, una dintre variantele luate în calcul în România este întârzierea noilor reguli suficient de mult cât să le permită fabricilor de ţigări să îşi adapteze producţia, dar suficient de puţin cât să nu îi permită Comisiei Europene să aplice efectiv sancţiunile împotriva României.
Procedurile de infrigement sunt greoaie, cu multe etape şi de durată. Trec ani buni până se ajunge la soluţia ultimă, amendarea statului vinovat de încălcarea legislaţiei comunitare.