Sute de români sunt studenți la University College London
„Exodul de creiere” a devenit un fenomen tipic pentru România ultimilor ani. Profesioniști din toate domeniile își caută împlinirea profesională și umană dincolo de granițele țării. Viitorii profesioniști fac la fel, imediat ce au ieșit de pe băncile liceului: cei mai buni elevi români devin studenți ai Universităților din străinătate.
Această realitate are și o parte optimistă: cei care pleacă la studii departe de casă își doresc să se întoarcă în România, pentru a-i oferi țării natale șansa unui viitor pe măsura potențialului său.
Vă spunem povestea câtorva tineri care studiază la o prestigioasă universitate londoneză. Despre acceptare, adaptare, visuri și sentimentul de apartenență la cultura română aflăm chiar acum.
În prezent, peste 45.000 de tineri români studiază în străinătate. În fiecare an, numărul celor care evită sistemul de învățământ de acasă crește cu aproximativ 20 de procente.
Digi24 a ajuns la prestigioasa University College London, unde sunt înscriși câteva sute de români. Au plecat din țară cu gândul să obțină o diplomă care să aibă greutate oriunde in lume. Plătesc taxe de aproximativ 18.000 de lire sterline pe an, dar știu că aici au parte de beneficii și oportunități care, în România, ar fi fost de domeniul fantasticului.
„Imediat după liceu am ales să trăiesc o experiență europeană. Mi-am dorit să cunosc și un alt sistem. Pe tot parcursul liceului am fost în Consiliul Național al Elevilor și am văzut sistemul și ca elev, și din punctul de vedere al factorului decizional, și m-am gândit că este momentul propice în care să cunosc și un alt sistem și să văd cum funcționează lucrurile într-o altă țară. În momentul în care noi am fost acceptați la UCL, acum un an și o lună, UCL era pe locul 5 în lume și probabil că acesta a fost factorul determinant în alegerea acestei universități”, afirmă Ana Voicilă, studentă.
„Pur și simplu am simțit că aici vreau să vin. Încă din liceu am tot luat parte la tot felul de proiecte micuțe și am călătorit prin diferite părți ale lumii și, cumva, venind la Londra, am simțit că ceva mă atrage aici. Și am zis Aici trebuie să vin”, spune Miruna Oprea, studentă.
„Am venit aici imediat după liceu, cu facultatea, asta acum vreo 6 ani. Știam de prin liceu c-o să studiez afară, mereu am vrut să plec, să experimentez ceva nou. Am făcut inginerie mecanică și acum fac inginerie biomedicală. Majoritatea activității UCL-ului se învârte în jurul medicinei, că au și spitalul, au și cea mai bună școală de medicină din Anglia”, spune Tudor Beșleagă, doctorand.
„În momentul actual, în România merită să rămâi dacă vrei să faci Medicină, Drept, eventual ceva pe domeniul ingineriei. Dar, în ziua de azi, să faci ASE-ul în România nu mai e ce-a fost acum câțiva ani. Și, având în vedere că doream să fac studii economice și de business, am ales să vin aici”, spune Bogdan Dumitru, student .
Integrarea într-o cultură nouă a venit la pachet cu probleme, surprize și revelații.
„În prima zi când am ajuns aici, mi-amintesc și acum, am mers la mine în cameră, am încuiat ușa și m-am gândit: „Of, de ce-am venit aici? Mă simt așa de singur, nu e nimeni cu mine...” Nu m-am simțit chiar bine. Pentru mine, chiar nu mă așteptam să fie atât de greu, primele ore, dar, după ce am început să vorbesc cu oamenii aici, m-am simțit acasă”, spune Matei Bjola, student.
„Cred că m-am confruntat și eu cu aceeași barieră cu care s-a confruntat Matei în prima zi, singurătatea, dar cred că o altă problemă pe care am avut-o în primele săptămâni a fost bariera culturală și legată de limba care se vorbește aici, pentru că nu eram obișnuită să vorbesc engleză 24/7 acasă”, spune Mara Albu, studentă.
„Am venit singur, mi-a plăcut din prima! Pentru că era nou, dar era nou mult mai avansat față de noi. Probabil nu mă descurcam în anumite situații, dar mereu era o surpriză plăcută: ia uite, e curat aici! Sau oamenii chiar zâmbesc sau te-ajută”, mărturisește Tudor Beșleagă, doctorand .
„Când mergi la magazin aici, te întreabă ce faci, ce fel de zi ai avut, de unde ești... În România nu știu dacă se întâmplă așa ceva foarte des”, spune Mara Albu, studentă.
„Pentru mine a fost un mic șoc cultural, când am ajuns, sinceră să fiu. Asta pentru că cuvântul-cheie care definește UCL este multiculturalitate. Așa că, în momentul în care am ajuns, am fost pusă pur și simplu în mijlocul a 1.000, 2.000 de oameni din diverse culturi, din diverse naționalități, așadar nu știam cum să mă împac cu fiecare dintre ei”, spune Ana Voicilă, studentă.
„Ca să zic așa, prima revelație e că sunt aici mai mulți români decât te-ai aștepta. Și acum, lăsând gluma la o parte, faptul că aici se merge pe o cultură de încredere, adică și la școală, de exemplu, în România sunt foarte multe ore de contact. Aici ai 10 pe săptămână, dacă stai și te gândești, întebi oare eu chiar merg la școală? Dar, în același timp, se așteaptă de la tine să lucrezi singur în bibliotecă sau acasă șamd. Cât să echivaleze cu timpul pe care, în mod normal, l-ai petrece la școală non-stop”, spune Bogdan Dumitriu, student.
Oricât de bine te-ai integra într-o altă cultură, sunt anumite lucruri care te fac să te simți diferit de cei care au avantajul de a se fi născut acolo. Până la urmă, se simt sau nu outsideri românii din Londra?
„Părerea mea este că tot timpul vom fi priviți ca niște outsideri. Chiar dacă vorbim perfect limba... Și, într-un fel, nici măcar nu mă deranjează. Pentru că eu sunt româncă, toată viața o să fiu româncă, chiar dacă o să-mi iau naționalitate britanică, să spunem, la un moment dat. În același timp, aici se pune foarte mare accent pe diversitate, deci lumea încearcă să nu ne facă să ne simțim ca niște outsideri, ceea ce este foarte bine”, povestește Mara Albu, studentă.
„Când am venit aici, da, pentru că ești internațional, char dacă ești european, ți-e puțin mai greu să închiriezi un apartament - am trecut prin asta, să-ți deschizi un cont în bancă, îți trebuie mai multe documente. Dar, în același timp, eu, ca persoană, nu am fost făcut să mă simt diferit față de ceilalți. Dar da, cred că diferența este, pur și simplu, în noi, în cultura pe care o avem și cum ne comportăm, nu știu dacă noi ne-am dori să ne integrăm 100% în cultura lor, ca să zic așa”, mărturisește Bogdan Dumitriu, student .
„Pot spune despre studenți că suntem văzuți foarte bine. Trecem printre elevii de top din facultăți și asta, după aceea, se vede și când urmăm, pe mai departe, calea noastră profesională. Majoritatea studenților ocupă posturi foarte bine văzute în companii, în tot felul de instituții. Cred că suntem pe calea cea bună”, povestește Miruna Oprea, studentă.
„Eu stau în al doilea an într-un cămin al Universității și cred că outsiderii aici sunt englezii, de fapt. Dacă am voie să spun. Noi suntem într-un mediu în care vreo 20% sunt englezi și restul e internațional. În Universitate nu mă simt deloc outsider, deci aici pentru mine nu mai contează deloc de unde vine o persoană. Contează dacă e simpatic sau dacă îi place să vorbească cu tine... De unde vine e pe ultimul plan, mi se pare mie”, afirmă Matei Bjola, student.
Să pleci la mii de kilometri de casă, când ești, încă, un adolescent, te poate pune în situații dificile. Totuși, pentru studenții români, certitudinea că nu sunt singuri, chiar dacă familiile le-au rămas în urmă, a venit repede: comunitatea care s-a format în universitate și chiar în afara ei funcționează ireproșabil.
„Există o societate de români, deja bine închegată. Și atunci când ajungi ești, cumva, întâmpinat de ei și te poartă pe brațe și ți-e mai ușor un pic. E o diaspora aici și-atunci sunt sigură că fiecare mai are pe cineva care mai are pe cineva, iar asta ajută”, spune Miruna Oprea, studentă.
„Când am venit eu în Anglia, la UCL, cred că ăla a fost anul în care s-a înființat Societate de români. Așa că m-am dus mai mult de curiozitate, în primul an. A fost plăcut să cunoști tot felul de oameni, mulți dintre prietenii mei de-aici sunt români. Din varii domenii de activitate”, spune Tudor Beșleagă, doctorand.
„Sunt președintele Societății de Români și Moldoveni din UCL. Sunt foarte onorată de această poziție pentru că, mai nou, avem foarte mulți români și, de asemenea, foarte mulți omaeni interesați de cultura românească. În principiu, anul trecut, am avut aproximativ 100 de membri, în cadrul Societății de români, numai că anul acesta avem 70 de noi membri, un număr la care nu ne-am așteptat și ne bucurăm că atât de mulți români au ales UCL, ca următor pas în cariera lor. Încercăm să le facem viața cât mai ușoară, la UCL, să-i ajutăm cât de mult putem și, de asemenea, să-i integrăm în comunitate, astfel încât ei să se poată dezvolta și să se poată axa atât pe studii, cât și pe activitățile extracurriculare”, spune Ana Voicilă, studentă.
„Înainte să ajung aici m-am gândit că o să cunosc atâta lume, din atâtea țări, o să vorbesc engleză, franceză, spaniolă, o să fie perfect. O să știu atâtea culturi și o să cunosc atâția oameni... Și am venit aici și am văzut că nu e chiar așa. Am cunoscut oameni din alte culturi, în principiu culturi asiatice, pentru că sunt foarte mulți asiatici la noi, dar am început să cunosc români. Și am observat că îmi place mult mai mult să stau cu românii mei, decât cu alte naționalități”, afirmă Mara Albu.
„Cei care nu cred că există o comunitate românească ar trebui să meargă duminica la biserica românească din Londra, să vadă ce-i acolo! Eu mă simt aici pot să zic ca acasă: stau cu români, la muncă șefa mea este româncă, și colegii mei sunt, majoritatea, români, numai la cursul meu am 10 români și da, formăm o comunitate și în afara facultății, ne întâlnim, ieșim cu toții, venim, gătim împreună, facem chestii, facem excursii împreună, mai nou. Când ai nevoie de cineva, dacă ți-e rău la 2 noaptea, știi că ai pe cine să suni, să vină cineva să-ți aducă o pastilă”, afirmă Bogdan Dumitriu, student.
„Evident, chiar înainte de examene, ai anumite dubii sau îți dorești să fie cineva în spatele tău care să spună "Hai, că poți! Hai, că mai ai un pic! Suntem aproape acolo, reușim împreună!" și e foarte bine că avem această comunitate care să ne ajute să ne susțintă și, împreună, să ne putem dezvolta”, spune Ana Voicilă, studentă.
„Chiar am avut anul trecut un eveniment, probabil a fost cea mai frumoasă seară a mea: Ziua Națională. A României, evident. Am avut o seară așa de frumoasă! Eu, crescând în Germania, n-am avut în fiecare zi alți români, în afară de familia mea. N-am avut alți români cu care am putut să petrec fiecare zi. Și în seara aia am fost la un restaurant românesc, aici în Londra. Asta cred că a fost cea mai frumoasă seară a mea, anul trecut”, afirmă Matei Bjola, student.
Departe de casă, tinerii au o singură dorință: să se întoarcă într-o Românie din care tot mai multi vor sa plece. Și, dincolo de entuziasmul tinereții, se află ceva mult mai important. Și mai profund: convingerea că nu trebuie să aștepte o altă generație, după ei, pentru ca lucrurile să se miște.
„Mi-ar plăcea să fiu parte din acel val care se întoarce acasă. Să revenim și să fim schimbarea”, afirmă Miruna Oprea, studentă.
„Îmi doresc foarte mult să mă întorc în țară. În acest moment, chiar îmi doresc să schimb lumea și consider că noi avem abilitatea de a face acest lucru. Poate pe termen scurt nu mă văd întorcându-mă în țară, pentru că poate nu am oportunitățile pe care le am aici, în schimb pe termen mediu spre lung îmi doresc să mă întorc în țară, în principiu în mediul public”, afirmă Ana Voicilă, studentă.
„Eu chiar simt că am o datorie înspre România, chiar și dacă nu am crescut acolo, familia mea vine din România și eu sunt român. Sunt și german, și european, dar sunt și român. Și de asta simt că am o datorie foarte mare înspre România și eu vreau și știu că, dacă mă întorc în România, mă întorc să fac o diferență”, mărturisește Matei Bjola, student.
„Cu siguranță, la un moment dat, mă voi întoarce în România și voi ajuta să creștem țara, cum a spus Matei, să facem o diferență din prisma a ceea ce am învățat aici”, spune Mara Albu, studentă.
„România are foarte mult talent neexploatat, cam asta ar fi principalul plus al țării noastre. Din punctul meu de vedere, acest talent ar trebui utilizat pentru crearea de produse și servicii pentru societățile occidentale, pentru export, cum e IT-ul, de exemplu. Trebuie să ajungi la momentul în care să fii în stare să vinzi ceva afară, să faci mai mulți bani decât dacă i-ai fura de la tine din țară”, spune Tudor Beșleagă, doctorand.
„Acum am văzut cum se fac lucrurile în Vest, ca să spun așa, cred că, cu experiența pe care o vom câștiga în următorii ani, putem face o schimbare acasă. Și cred, cel puțin, că prin generația noastră se va reuși, până la urmă, să se schimbe ceea ce se dorește a se schimba de vreo 20 de ani încoace”, afirmă Bogdan Dumitru, student.
În 2016, pentru mulți dintre noi, România este, încă, o țară a frustrărilor, minusurilor și regretelor. Dar are toate șansele să devină - atunci când tinerii care învață acum în străinătate se vor întoarce acasă - o patrie pe măsura potențialului și visurilor lor.
„Când am terminat liceul am venit direct aici, poate că ceea ce e un pic atipic la mine este faptul că, până să vin aici m-am axat foarte mult pe latura mea artistică. Am început muzica așa, ca un hobby, după care a devenit mult mai mult decât o pasiune. Și, când am ajuns aici, pe lângă politică și studiul politicii est-europene, am considerat că e bine să merg în continuare și pe latura asta artistică. Chiar acum iau parte la multe proiecte, chiar și în cadrul facultății”, spune Miruna Oprea, studentă.
„Nu sunt printre cei care au întâmpinat un șoc cultural, odată ce-au ajuns aici. Ceea ce m-a șocat puțin a fost dinamismul orașului și cum e o forfotă continuă și cum nu ai timp să stai, să te gândești, până și când treci strada trebuie să te grăbești, că, în spate, cineva trebuie să ajungă la lucru. Cred că asta este: un pic s-a accelerat timpul și cum îmi programez toate lucrurile în fiecare zi și ce așteptări au cei de aici de la noi”, spune Miruna Oprea, studentă.
„Eu sunt de părere că Uniunea Europeană și cred în valorile europene și, sincer, mi-a părut rău când am văzut că au decis să părăsească UE. Cel puțin pentru studenți, lucrurile nu s-au schimbat radical, noi continuăm să ne vedem de studii, profesorii ne văd fix în același fel, colaborăm cu tot felul de oameni din diferite părți ale lumii. Taxele au rămas la fel - că există și această discuție, că o să fie mai scump -, pentru cei care sunt deja studenți or să rămână la fel taxele, pentru cei care urmează să vină la anul, din nou, o să se mențină tariful.
E evident că te gândești la viitor și, cumva, poate e un fel de teamă: ce ne facem? Trebuie să plecăm acasă? Nu ne mai primesc? Mi-ar părea rău să aibă atitudinea asta împotriva imigranților, că, până la urmă, noi venim aici să facem treabă”, spune Miruna Oprea, studentă.
„Cred că, mai degrabă, sunt speriați locuitorii Angliei decât noi. Pentru că este o stare de continuă instabilitate, nimeni nu știe la ce să se aștepte și nimeni nu știe ce se va întâmpla, până la urmă. Și, în același timp, nici noi nu știm dacă trebuie să ne speriem, dacă nu... Până la urmă, pe noi nu ne afectează cu nimic, la momentul actual, acest Brexit”, potrivit Bogdan Dumitriu, student.
„Pentru mine, dintr-un punct de vedere idealist, clar că sunt foarte trist de vot. Eu mă simt european la maximum, european peste tot și clar că mă întristează să văd că Anglia a votat să iasă din Uniunea Europeană. Dar, pe de altă parte, din punctul meu de vedere, dacă chiar mă gândesc doar la mine, sunt destul de fericit cu votul, fiindcă de când au votat lira s-a destabilizat așa de rău că a devenit cu câteva mii de euro mai ieftin pentru mine să studiez aici, anul ăsta”, spune Matei Bjola, student.
„Nimic nu se compară cu suportul pe care îl ai de la familia ta, cu dragostea pe care-o ai, cu ajutorul pe care-l ai zi de zi. Deci clar, pentru mine ce lipsește cel mai ater de-acasă este mama, tata, fratele meu, bunica, bunicul, cățelul și toate la un loc”, adaugă Bogdan Dumitriu, student.
„Cel mai dor îmi e de familie, apoi mi-e foarte dor de prieteni, de oraș, mi-e dor de mare. De atmosfera de-acasă, cânn ești casă n-ai nicio grijă, aici trebuie să te îngrijești singur și ți-e cam greu, după 8 ore de cursuri, să te duci acasă, să-ți faci mâncare, să-ți speli vasele, rufele și toate astea. Acasă ți le spală mama, îți pune bunica de mâncare și e foarte frumos”, spune Mara Albu, studentă.
„Am venit aici imediat după liceu, cu facultatea, asta acum vreo 6 ani. Știam de prin liceu c-o să studiez afară, mereu am vrut să plec, să experimentez ceva nou. Și am ales, în final, Londra, pentru că mi-a plăcut și cursul, mi-a plăcut și locația, bineînțeles. Am făcut inginerie mecanică și acum fac inginerie biomedicală. Majoritatea activității UCL-ului se învârte în jurul medicinei, că au și spitalul, au și cea mai bună școală de medicină din Anglia. Și majoritatea cercetării în domeniul ăsta. Acum sunt în anul II de doctorat, mai am încă doi ani, aproape și... ăsta sunt eu”, spune Tudor Beșleagă, doctorand.
„Pentru mine, România... mereu mi-a fost dragă. Unele știri, care sunt de-a dreptul scandaloase, par amuzante, utițndu-te din afară. Dar, pe lângă acestea, sunt și știri bune. Și, cumva, din afară, le ții minte pe astea bune și ai impresia că România continuă să progreseze și de asta rămâne, așa, o nostalgie”, adaugă Tudor Beșleagă, doctorand.
„Sunt ceva mai impersonale relațiile și e mai greu să-ți creezi aici un loc pe care să-l numești "casă". Dar, în viața de zi cu zi, în chestiile mărunte, nu sunt aceleași frustrări, ca să zic așa. Nu sunt minusuri care te supără nespus”, afirmă Tudor Beșleagă, doctorand.
„În ianuarie, anul trecut, deci după vreo 4 luni de stat aici, am avut o surpriză, de fapt am avut o revelație: eu vorbesc mai mult română decât engleză, chiar dacă sunt în Anglia”, afirmă Mara Albu, studentă.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
