Copiii dintr-o comună din judeţul Teleorman au reuşit să îşi îmbunătăţească situaţia şcolară, după ce profesorii şi directorul unităţii, ajutaţi de experţi europeni, au înţeles că mai importantă decât investiţia în gadget-uri şi infrastructura clădirii în care învaţă peste 250 de elevi este formarea celor mici. Mersul la teatru, vizitele în ţări străine şi întâlnirile cu oameni din diferite domenii i-au făcut pe copiii din comuna Conţeşti să îşi dorească mai mult: să reuşească, într-o bună zi, să îşi depăşească condiţia şi să fie, la rândul lor, exemplu pentru alte şi alte generaţii.
Apă, hrană și multă iubire. Se spune că de atât are nevoie un copil ca să fie fericit. Când mai crește puțin, are nevoie de povețe și de lecții. Lecții de viață. Primele necesități, în cazurile fericite, sunt împlinite acasă, de către părinți. Însă nu toți micuții au norocul să vină pe lume în familii întregite și iubitoare. Așa că, acolo unde familia nu poate să ofere dragoste și sprijin, intervine dascălul.
Lumea ideală nu trebuie neapărat să fie perfectă. Pentru copiii din comuna Conțești, județul Teleorman, școala este universul lor. Locul în care, de multe ori, se simt mai bine decât acasă. Deși lipsurile sunt evidente, copiii găsesc mângâiere, alinare și timp pentru a le fi ascultate suferințele. Dincolo de faptul că îi învață foarte multe lucruri, profesorii sunt cei mai sinceri prieteni ai lor. Iar directorul școlii, care este și preotul comunei, a înțeles că integrarea tuturor, indiferent de etnie ori religie, este cheia succesului unei comunități fericite.
Conceptul de educație incluzivă a fost însușit de profesorii din Conțești după ce dascălii au primit, prima dată acum trei ani, vizita și sfaturile experților de la Consiliul Europei. Acela a fost și momentul în care directorul și-a schimbat strategia de lucru, după ce a înțeles că elevii dezavantajați au nevoie de sprijin suplimentar. De atunci, o parte dintre problemele grave ale comunității din sudul Teleormanului, precum abandonul școlar sau rata scăzută a promovabilității la Evaluarea Națională au început să dispară. Rămân, însă, multe altele. Unele, fără rezolvare.
Cristina Beşu, învățătoare: Copiii îmi spun „doamna”, uneori îmi spun și „mami” din greșeală. Mai ales la 8 Martie, atunci când facem serbări despre mămici. Poate simt și lipsa părinților, unii copii nu au mamă, alții nu au tată, unii părinți sunt în străinătate. Pleaca să le ofere copiilor ceva mai bun, dar îi lipsesc pe copii de iubire, afecțiune. Degeaba le oferă cadouri și jucării din moment ce lipsește ce este cel mai important: să crească lângă părinți.
Reporter: Câți copii minoritari aveți în clasă?
Cristina Beşu, învățătoare: 6 copii. Nu se simte deloc diferența, toti sunt colegi buni. Le-am explicat faptul că toți suntem oameni, toți greșim, toți avem același drepturi, indiferent de rasă, etnie. Încercăm să ii aducem pe toți la școală. Când sunt mici copiii, comunică mai mult și vin mai des la școala, dar apoi, pe măsură ce cresc, mai puțin.
Orele remediale și activitățile extra-școlare i-au convins pe copiii din Conțești că școala nu e cel mai mare dușman al lor.
Iar dacă în 2017 au abandonat cursurile chiar și 6-7 elevi, anul trecut, toți au terminat 8 clase. Acum, alte generații se pregătesc pentru primul examen important din viața lor: Evaluarea Națională.
Elena Marunțelu, profesor de Română: Copiii sunt puțin debusolați, mai greu se adaptează cerințelor școlii, cred că au și destule lacune, încearcă să se adapteze, încercăm să recuperpm eventualele neînțelegeri de care ne-am lovit în online, să reușim să parcurgem materia, să ajungem la nivelul programei, ne ajută mult și activitățile remediale pe care le desfășurăm după curs. Cei de-a 8-a vor toți să rămână la acest program de activitati remediale. Si inainte de pandemie existau probleme. Am si parinti care ma suna din strainatate sa ma intrebe de copii. Unii sunt in Spania, Italia, Anglia. Cred ca inteleg ca si parintii se zbat in greutati si ca tot ceea ce fac fac pentru ei. Insa nu cred ca acest lucru usureaza problema. Am participat si la schimburi de experienta cu alte scoli, am avut si alte programe, am fost cu copiii la teatru.
Peste 250 de copii învață la școala și grădinița din comuna teleormăneană. Dintre ei, 50 sunt romi ursari. Din fericire, unitatea de învățământ are mediator școlar. Oița Apostol e, practic, puntea de legătură între comunitatea romă, școală și autoritățile locale.
Oița Apostol, mediator școlar: O scoala fara mediator inseamna abandon scolar nu in masa, dar in proportie de 50% in randul populației de etnie roma. Un copil fara scoala inseamna un copil fara aripi, el trebuie format. Si formarea pleaca din familie, gradinita si scoala. Merg din usa in usa, le spun despre proiecte, aduc la cunostinta parintilor unde copiii lor au absențe. Fara scoala nu pot sa faca nimic, sa ajunga nimic.
George Berceanu, director Şcoala gimnazială Conţeşti, jud. Teleorman: Profesorii sunt foarte implicati si, de asemenea, parintii, participa la toate activitățile noastre atunci cand sunt chemati, pentru ca văd ca scoala asta e ca o familie si trebuie sa participe toata lumea ca sa fie si rezultate. Cu siguranță, toti copiii pot ajunge foarte sus, indiferent de etnie, mediu social, cultural. Mi se pare normal sa ii tratam pe toti la fel. Sprijinul a venit, in 2018, prin proiectul INSCHOOL, cu finantari cumulate de aproape 20.000 euro si care au insemnat activitati altfel, bune pentru copii. Una dintre ele este legata de partea cu Evaluarea Nationala, de activitatile remediale in care profesorii au ramas dupa ore cu copiii care aveau deficiente de scris, citit. Acest lucru s-a vazut. La Evaluarea Nationala, acei copii au fost in media pe tara, dar poate cel mai important a fost ca pentru prima oara in istoria scolii, la Matematică promovabilitatea a fost peste 50%.
Gelu Duminică, sociolog: Școala nu e o entitate așa abstractă, e a comunității. Pentru noi e important ce ramane in spate. Sunt sigur ca, in momentul in care se va duce, majoritatea oamenilor din sat vor plange profesorul, nu preotul. Conțeștiul a ales să puna elevii in centru. Vezi clar că scoala e a copiilor. Nu e o scoala ruptă din soare, dar nu asta e ideea. Principalul instrument este profesorul, s-a investit mult in profesori. Prin mai multe programe, INSCHOOL este ultimul, care nu a facut decat sa ridice stacheta si mai sus. Micrograntul înseamna 7-8 mii de euro pe anul scolar, care ii ajuta sa arate copiilor ce pot deveni si sa le arate universul care e in afara comunitatii, sa ii faca pe profesori sa inteleaga unde e educatia in 2021.
Editor : D.C.
