Olimpici la tradiții. Copiii care se întorc la meșteșuguri
În ediţia de Ajun vom cunoaşte copii care păstrează cu sfinţenie valorile bunicilor şi ale străbunicilor! Deşi trăiesc în era în care la fiecare 5 minute apare o invenţie, ei fac măşti populare, cos sau împletesc - aşa, ca pe timpuri.
Ana: „Eu cos un trandafiraş cu două frunzuliţe. (...) Din câte ştiu era brodat pe perdele, pe iile bunicii şi pe perne”.
Christiana: „Eu fac măşti. Mai întâi iau o bucată de piele, îi dau formă şi cu sfoară colorată îi fac ochi, gură şi le cos”.
Natalia: „Eu fac împletituri şi nu sunt grele”.
Roxana: „Acesta este Ştergarul. (...) Mi-a plăcut covoraşul acesta artizanat”.
De peste 10 ani în România are loc Olimpiada Meşteşugurilor artistice tradiţionale. La Bucureşti, proba durează trei 3 ore, timp în care participanţii confecţionează măşti, cos, sculptează sau pictează. Una dintre regulile concursului este ca materialele folosite să fie naturale.
Liliana Tremurici, profesor: „Există acea pregătire pe parcursul anului pe diferite meşteşuguri: olărit, încondeiat de ouă, ţesături, pictură pe lemn, sticlă, pânză, hârtie, piatră, podoabe, împletituri, păpuşi, instrumente muzicale, curelit. Pe parcursul unui an şcolar copiii se pregătesc pentru a învăţa meşteşugul respectiv”.
Cristi: „Sunt singurul băiat care a fost la olimpiadă, faza pe municipiu, din Bucureşti. (..) La Olimpiada de la Sibiu, la naţională au fost mult mai mulţi, evident. Sunt mai mulţi băieţi care pot face ceea ce fac şi fetele”.
Ana: „La faza naţională am făcut o păpuşă îmbrăcată în costum popular şi am luat locul doi”.
Liliana Tremurici, profesor: „Condiţia esenţială însă este să aibă şi costum popular. Din zona respectivă, de unde au luat meşteşugul. E foarte greu de obţinut, dar nu imposibil”.
Câţiva dintre copiii de la Şcoala „Liviu Rebreanu”, din Bucureşti, îşi cunosc bine tradiţiile, aşa că nu le-a fost greu să ajungă pe podium, la Olimpiada naţională de la Sibiu. Proba a durat patru zile, de dimineaţă până seara.
Melania: „Noi, cei din Bucureşti, auzim: la voi nu există tradiţii. (Suntem întrebaţi – n.r.) De ce venim... asta e greu, cum suntem văzuţi”.
Liliana Tremurici, profesor: „Fiecare dintre noi avem nişte rădăcini şi nu trebuie să uităm acele rădăcini. Chiar dacă stăm în Bucureşti avem bunici la ţară şi e bine să nu uităm”.
Ana: „Prietenii mei nu ştiu de pasiunea asta, dar colegii mei: vai, de ce stai după ore, nu ai şi tu viaţă socială? Dar mie îmi place mai degrabă să cos decât să am viaţă socială”.
Lilian Tremurici, profesor: „Faptul că e şi pasiune la copii nouă ne place, ne încântă şi chiar dorim să ducem cât se poate de mult această tradiţie”.
Melania: „Este important să ştim de unde am plecat”.
Ana: „E important să ştim trecutul nostru, cum trăiau oamenii când nu aveau atâtea posibilităţi, să ieşim din era calculatorului, să ne mai destindem un pic, să ne relaxăm”.
Liliana Tremurici, profesor: „Oricât ar evolua tehnologia - la un minut apare o nouă invenţie - e bine să ne întoarcem la tradiţie”.
Meşteşugurile tradiţionale sunt mai puţin populare printre copiii nativi digitali, dar există profesori care transmit mai departe valorile oamenilor de altădată.
Liliana Tremurici: „Eu, de exemplu, la disciplina mea, la educaţie tehnologică, le vorbesc copiilor despre tehnologii tradiţionale, care stau la baza tehnologiilor moderne de astăzi”.
Ana: „Te pot ajuta în viaţă mult. Trebuie să creezi ceva, să faci ceva. Ai o temă: să creezi ceva. Ce creezi? Un meşteşug”.
Liliana Tremurici: „Nu vorbim doar de acel meşteşug. Facem interdisciplinaritate. Un copil care îmbrăţişează cusături va fi bun la matematică şi are viziune în spaţiu”.
Ana: (Crezi că o să te ajute în viaţă?) Da. Eu vreau să devin educatoare şi ar fi frumos să-i învăţ pe copilaşi să coasă, să brodeze”.
Liliana Tremurici, porfsor: „Vor îmbrăşişa alte meserii, dar cu siguranţă partea de frumos va fi mai mult dezvoltată şi, de ce nu, este o alternativă. Poate să devină o meserie”.
Părinte: „De când a învăţat meşteşuguri e mult mai serioasă, concentrată, creativă şi a căpătat încredere în ea şi e mai sociabilă”.
Micuţii din Bucureşti au şi mesaje pentru copiii de vârsta lor:
Ana: „Să încerce, pentru că nu au nimic de pierdut. Dacă nu se potrivesc la cusut, poate se potrivesc la măşti, păpuşi, pictat...”
Ana: „Să creadă în ei şi să încerce. Pentru că nu-i atât de greu şi e chiar frumos când ajungi să cunoşti!”.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
