N-a fost întotdeauna așa. Nu e ca și cum n-am ști ce trebuie făcut pentru educație. Mircea Miclea, fostul ministru al educației și consilier prezidențial pe probleme de educație al fostului președinte Traian Băsescu, a publicat pe HotNews un material interesant, în care desființează planul-cadru făcut de actualul Minister al Educației. Miclea nu contează pentru că a fost consilierul lui Traian Băsescu. Mircea Miclea a făcut în 2011 singura reformă cu cap și coadă din România, care însă nu s-a aplicat niciodată. După ce a trebuit implementată reforma de către guvernul Boc, pur și simplu a dispărut esența legii respective. Miclea, care a rămas un tehnocrat, vine și pune punctul pe i: aceasta nu e reformă. Ceea ce știe toată lumea. În momentul în care începi prin a mări numărul orelor pe care copiii trebuie să-l petreacă la școală doar pentru a asigura cadrele didactice cu un loc de muncă, de-acolo nu mai poate fi vorba de nimic.
Planul-cadru n-a schimbat nimic din ce trebuia schimbat, ba, dimpotrivă, a adăugat mai multe ore în orarul elevilor. Ceea ce n-ar fi obligatoriu rău, dar orele alea se fac fără nicio noimă şi fără niciun scop, în mare parte ca să-i calmeze pe profesori că nu se schimbă nimic şi nu rămâne nimeni fără normă.
Noul plan-cadru pentru învăţământ pune în continuare carul înaintea boilor. Mircea Miclea critică în primul rând faptul că punctul de pornire al reformei nu este, aşa cum ar fi normal, ce ar trebui să ştie un elev la terminarea cursurilor, ci numărul de ore pe care elevul trebuie să le petreacă la școală.
Miclea observă sec faptul că obiectivul aparent al planului de reformă este siguranţa locurilor de muncă ale profesorilor. Pentru asta, elevii de gimnaziu vor sta de la 33 la 34 de ore în clasă săptămânal, adică aproximativ şapte ore pe zi. Or, spune profesorul Miclea, pentru tratarea cu seriozitate a subiectelor predate ar mai fi nevoie de încă trei-patru ore de studiu individual acasă, iar această supraîncărcare poate avea două rezultate - fie acapararea timpului personal al elevului până când școala și studiul devin o corvoadă, fie neglijarea de către acesta a studiului.
Profesorul Miclea subliniază şi rigiditatea orarului. În acesta pot fi prinse între una şi trei materii opţionale, limitând flexibilitatea şcolilor de răspunde nevoilor şi preferinţelor de învăţare a elevilor. Este adevărat, introducerea mai multor opţionale ar putea lăsa unii profesori fără norme întregi, dacă materiile propuse de ei nu se regăsesc între opţiunile elevilor.
O mare problemă a învăţământului românesc în acest moment este abandonul şcolar. Cei mai mulţi elevi renunţă la terminarea clasei a IX-a, din cauza notelor mici de la evaluările naţionale sau a dificultăţilor de a se muta la oraş pentru a face un liceu. Or, asta înseamnă că aceşti elevi nu vor termina douăsprezece clase.
Mai multe soluţii au fost propuse, dar niciuna nu s-a regăsit în noul plan-cadru.
Ultimul punct ridicat de profesorul Miclea este numărul mare de materii, care dispersează cunoştinţe, limitând utilitatea cunoştinţelor acumulate în școală de către copii.