Educația în postcomunism. Reforme multe, carte puțină
Un învățământ neperformant, care pune în pericol viitorul elevilor - este rezultatul zecilor de reforme din sistemul de educație postcomunistă. Elev în perioada tranziției eterne, așa s-ar putea intitula acest episod din cei 100 de ani de educație în România. În urmă cu 100 de ani, 47% dintre români erau analfabeți. În prezent, patru din zece elevi sunt analfabeți funcțional. Este efectul reformelor eșuate, din ultimii 30 de ani, atrag atenția experții în educație.
GEORGETA FILITTI, ISTORIC: În momentul de față, învățământul românesc este bolnav! Grav bolnav! Am devenit bezmetici!
NICOLAE MANOLESCU, CRITIC LITERAR: Școala este un domeniu în care nu trebuie să se facă experimente.
La începutul secolului XX, învățământul românesc putea fi comparat cu cel din Franța sau Anglia. Reforma lui Spiru Haret, continuată de Nicolae Iorga și Constantin Angelescu, reușea să transforme generații întregi de copii: din analfabeți în „știutori de carte” și chiar absolvenți de facultate. La un secol distanță, după reformele eșuate ale celor 27 de miniștri ai educației, învățământul din România se află în colaps. 46% dintre elevi sunt analfabeți funcțional, rata abandonului școlar este cea mai mare din Uniunea Europeană, iar la testele PISA școlarii din țara noastră stau cel mai rău.
NICOLAE MANOLESCU, CRITIC LITERAR: Când ai făcut o reformă, trebuie să cunoști consecințele.
GEORGETA FILITTI, ISTORIC: Nu știu să vă spun acum în ce măsură învățământul românesc mai are cât de cât o coerență, mai are cât de cât o formă atrăgătoare.
NICOLAE MANOLESCU, CRITIC LITERAR: S-a reformat, cred, cu amendamente și cu reforme, cred că de vreo 20 de ori. Nu se poate așa ceva! Și pe urmă stăm și ne miram de ce atâția analfabeți, semianalfabeți, semidocți...
Avem olimpici internaționali și copii supradotați, dar în realitate ei reprezintă mai puțin de 1% din numărul total al școlarilor.
OANA MORARU, EXPERT ÎN EDUCAȚIE: Programele școlare erau parcurse un pic mai la pas, mai bine monitorizate, cu mai mare atenție pe ce face dascălul în clasă, comparativ cu astăzi, când nu mai avem sisteme de măsurare sau responsabilizare a impactului profesorului la clasă. El e oarecum singur, dar și singur din perspectiva aceasta, că nu e responsabilizat pentru ce diferență aduce el în viața copiilor. Măsurătorile pe calitatea actului didactic astăzi sunt făcute de formă, pe hârtie...
NICOLAE MANOLESCU, CRITIC LITERAR: Nu am o statistică exactă, dar, presupun că cel puțin 75% dintre profesorii activi de liceu sunt formați după Revoluție sau puțin înainte. Or, școala după Revoluție a declinat permanent.
OANA MORARU, EXPERT ÎN EDUCAȚIE: România ar fi trebuit să bage mulți bani în formarea dascălilor și formarea autentică! Nu doar formală, pe hârtie. Pentru ca s-a schimbat profilul copilului.
NICOLAE MANOLESCU, CRITIC LITERAR: Noi ne plângeam că 47% din țărani erau analfabeți la începutul secolului XX. Da, dar erau inculți. Incultul e un om blând, bătut de soartă, care nu are nicio pretenție. Nu a putut să facă școala. Semidoctul, semicultul, pseudocultul este școlarizat. El a făcut școală. Proastă!
OANA MORARU, EXPERT ÎN EDUCAȚIE: Nu am evoluat. Învățământul românesc nu a trecut prin toate etapele prin care deja țări europene în ultimii 10 ani se pare nu doar că le-au trecut, dar le-au și ars și caută alte variante de reorganizare a învățământului lor.
Politicile educaționale nu au avut coerență și, de cele mai multe ori, au creat confuzie.
NICOLAE MANOLESCU, CRITIC LITERAR: Formula de școală s-a schimbat de foarte multe ori. Și, din păcate, nu s-a schimbat niciodată în bine, pentru că nu s-au respectat niște reguli ale jocului. Principala regulă a unui joc constă în a nu schimba regula în timpul jocului. Or, ce s-a întâmplat în România - și acum, mai abitir ca oricând - este să schimbăm regula tot timpul. Eu îmi dau copilul la școala și știu că face 11 clase, află prin clasa a IV-a că face 12 și mai apoi bagă și pregătitoare și face 13. Nu se poate. Nu e voie. Asta trebuie anunțat pe cicluri, nu la începutul fiecărui an. Copiii care au intrat fără clasa pregătitoare se duc până la capăt pe sistemul vechi. Abia aia cu clasa pregătitoare își rearanjează materia.
Citiți și: Educația, prioritate în România regală. Cum și în cât timp s-a construit liceul „Lazăr”
În țările cu sisteme performante, de învățământ se ocupă doar oameni cu experiență. De exemplu, în Finlanda ministrul educației nu este schimbat niciodată mai devreme de patru ani, este întotdeauna tehnocrat și trebuie să păstreze ideile predecesorului său. Cel mult, le poate completa, însă fără să le schimbe.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Citiți și: Reportaj Digi24 în Finlanda. Secretele celui mai renumit sistem de educație
Reportaj dintr-o școală finlandeză. Cât de importantă este comunicarea
NICOLAE MANOLESCU, CRITIC LITERAR: Nu cred că poți fi ministrul învățământului dacă nu ești profesor. Nu se poate! Ceva nu e în regulă. Nu ai predat nici la grădiniță, nici la creșă și tu vrei să vezi cum e școala. Trebuie să cunoști anatomia școlii, fiziologia ei... Nu merge așa! Acum degeaba avem profesori, că ultimii doi, unul de matematica de la liceu și ultimul care știm de unde vine...de la facultatea din Suceava și care nu știu carte. Nu poți fi ministrul învățământului. Degeaba vii și îmi spui ca vorbești cu mândria limba ta, din nordul țarii. Domnule, ca ministru trebuie să vorbești limba literară, e obligatoriu! Nu ai decât să o vorbești acasă pe aia care crezi de cuviință.
OANA MORARU, EXPERT ÎN EDUCAȚIE: În ultimii 20 și ceva de ani, sistemul de învățământ a fost foarte politizat. În funcțiile de putere, de la conducerea inspectoratelor, a școlilor s-au adus oameni pe prietenii de partid, nu pe competență.
NICOLAE MANOLESCU, CRITIC LITERAR: După Revoluție, manualele au devenit la un moment dat opționale. Acum revenim la manualul unic.
În același timp, experții în educație cred că deseori sunt preluate idei din alte sisteme de învățământ care ulterior sunt modificate ...după ureche.
NICOLAE MANOLESCU, CRITIC LITERAR: Una dintre ideile astea năstrușnice este că nu se mai numește studiul limbii, Limbă și literatură, nu! Se cheamă Comunicare! Da, mai nou și literatura a intrat la comunicare. Acum literatura este forma de comunicare cu numărul 9 din 11. Acuma, dacă literatura e comunicare înseamnă că nu e mare lucru de capul ei! Literatura tocmai, că nu e comunicare, dacă ar fi așa, ne-am înțelege toți așa între noi, noi toți care am citi am înțelege aceleași lucru. Nu, literatura e un telefon fără fir. Adică una spune autorul, alta înțelege cititorul.
Lipsa de coerență și neadaptarea sistemului de învățământ la cerințele actualelor generații îi transformă pe mulți dintre elevi în simpli receptori. De cele mai multe ori, școlarii trebuie să memoreze informații pe care le consideră inutile. În plus, societatea românească, în ansamblu, se confruntă cu o criză acută de... ignoranță.
THEODOR PALEOLOGU, FOST MINISTRU AL CULTURII: Toți prietenii mei care chiar predau în universități, la București sau la Cluj, povestesc niște lucruri de îți sta mintea în loc. Ce abis de ignoranță... De ignoranță autosatisfăcută! Oameni care nu știu cine a fost Isus Hristos, nu știu când a apărut creștinismul. Nu știu dacă Palestina a fost sau nu parte din Imperiul Roman. Sunt de o ignoranță crasă și supărați dacă primesc notă proastă.
GEORGETA FILITTI, ISTORIC: Aflându-mă la un liceu, am încercat să le vorbesc despre Bucureștiul grecesc și ca sa îi atrag, zic: liceul vostru poartă un nume. Personajul este și el grec după mamă și am crezut că îi atrag. O clipă nu am reușit să trezesc pe chipurile acestor adolescenți un minim de interes. Ca să aflu un lucru și mai îngrozitor. Că prețul venirii la această expunere știți care a fost? Li s-au șters niște absențe. Ba unul sau doi au scăpat chiar de corijență!
THEODOR PALEOLOGU, FOST MINISTRU AL CULTURII: Mie îmi pare rău că în 100 de ani națiunea română a ajuns atât de obosită. Nu mai este ca în tablourile romantice din secolul XIX, România tânără, frumoasă și plină de energie. Nu, între timp, a ajuns o babă obosită, cu cearcăne, cu riduri, care nu mai crede în rostul ei pe lume. E foarte trist, dar asta este realitatea. Din păcate!
Citiți și: A început şcoala. Ce schimbări sunt anul acesta în învăţământ
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
