DOCUMENTAR. „Eu zic că nu mai sunt oameni ca bunicul meu”. Ce-i lipsește azi educației din România?
Proiectul „100 de ani de viitor” continuă la Digi24 cu un documentar semnat de Claudiu Pândaru și Mihai Dragolea în care veți vedea cum a fost construită educația în România imediat după Marea Unire, dar veți afla și cum ar trebui să arate educația în următorii 100 de ani pentru a avea o țară mai bună.
„Pe vremea noastră nu știu să fi fost ghiozdanele atât de grele”, spune bărbatul. Este inginer proiectant, are trei copii și locuiește în Sectorul 4 din București. Este unul dintre sutele de mii de părinți care-și duc în fiecare dimineață copiii la școală. Începe cursa contracronometru: „Toți suntem pe fugă, nu mai vezi în ziua de azi oameni relaxați”. O intersecție obișnuită din București devine, preț de 10 minute, un coșmar, în fiecare dimineață. Este intersecția din apropierea școlii.
Alții spun, însă, că pe copii îi așteaptă coșmarul dincolo de gardul școlii. Nu este însă cazul aici. Școala de care vorbim este o „școală bună”, după standardele învățământului românesc. Cu toate acestea, un părinte tot trebuie să vină cu bani de acasă ca să suplinească lipsurile.
Știm cu toții problemele învățământului românesc: 26 de miniștri care au încercat să facă reformă, după Revoluție, fiecare după cum l-a dus capul; materii greoaie, inadecvare la timpurile pe care le trăim, toalete în fundul curții sau primari care confundă școala cu tribuna lor de propagandă electorală. Știm și lucrurile bune: dascăli cu vocație, profesori care-și iubesc elevii, școli care știu să se gospodărească. Și, desigur, părinți care iau locul statului și se asigură că lucrurile merg bine. Dar cu toții ne dăm seama că nu asta e normalitatea.
Să lăsăm Capitala și să mergem la Cluj, un oraș cosmopolit, unde astăzi tinerii din toată lumea se unesc în jurul muzicii, la UNTOLD, sau al tehnologiei, în hub-uri ale inovației.
„Teama mea este aceasta: la momentul de față, învățământul superior din România, la o privire obiectivă, este la pământ. Dacă nu îl restartăm, e o problemă a țării”, spune profesorul Daniel David, de la UBB.
Poate că o întoarcere în trecut ne ajută.
Să ne întoarcem în urmă cu 99 de ani, pentru că trebuie să ne înțelegem trecutul ca să ne putem construi sănătos viitorul. Și mergem la facultate, vizităm Universitatea din Cluj și cunoaștem niște oameni speciali care ne-au explicat cum, după Marea Unire, intelectualii au fost aduși aici pentru a împrăștia în această parte a țării educație în limba română. Probabil că fără această instituție, Clujul și chiar România ar fi arătat altfel.
Emil Racoviță, unul dintre cei mai cunoscuți biologi din lume, care a ajuns până în Antarctica pentru a explora necunoscutul, a fondat la Cluj Institutul de Speologie. În Cluj este o stradă care îi poartă numele, iar la nr. 1 e Casa Memorială. Doamna Maria Cașcaval este nepoata lui Emil Racoviță. „În afară de peșteri și de speologie și de familie - era un familist convins - nu avea nicio altă pasiune”, ne spune doamna Maria Cașcaval. „Cu noi, cei din casă, era foarte blând și iubitor”, își deapănă ea amintirile.
„Eu zic că nu mai sunt oameni ca bunicul meu”, mărturisește nepoata marelui Racoviță. „Acum, cred, ca să poți progresa, să faci meserie, trebuie să faci politică și politică de o anumită culoare. Nu știu ce să vă zic”, spune Maria Cașcaval. E pusă în dificultate de întrebarea. „Cum vedeți dumneavoastră România acum?”.
De ce s-a întors, totuși, în țară Emil Racoviță? Era profesor la Sorbona și era și director-adjunct la un institut de cercetări submarine, care avea în subsidiar și speologie. A venit chemat de Sextil Pușcariu, ca să predea științe la Medicină și la Facultatea de Științe Naturale. Nu era foarte încântat să vină să predea, dar l-au momit promițându-i că-i vor da fonduri să poată crea un institut de speologie, ceea ce a și făcut și atunci a adus cu el și alți învățați francezi, povestește Maria Cașcaval. Ce au făcut acești francezi în România și cum se face că îi datorăm unuia dintre ei Ardealul aflați urmărind reportajul video de mai sus.
Pe aceeași temă:
Educația în postcomunism. Reforme multe, carte puțină
Educația, prioritate în România regală. Cum și în cât timp s-a construit liceul „Lazăr”
Educația interbelică. Ce a însemnat un buget de peste 12 la sută din cheltuielile publice
Proiectul „100 de ani de viitor” continuă săptămâna viitoare, când aflaţi cum arăta sistemul de sănătate din România acum un secol şi cât de mult a evoluat până în zilele noastre.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
