Copiii supradotați, ignorați de învățământul din România
Sunt inteligenți, talentați, iar așteptările celor din jur cresc odată cu ei. Uneori parcă mai repede. Vorbim despre copiii supradotați, majoritatea diamante neșlefuite, în care se investește prea puțin. Copiii supradotați sau copiii cu abilități înalte sunt puștii cu care ne mândrim, dar care nu există pe harta învățământului românesc. Culmea e că România este țara cu cei mai mulți copii supradotați din Europa!
Și pentru ei, cei geniali, uneori este greu. Mai ales că, în ochii statului român, copiii supradotați sunt doar niște fantome. Cu toate că din 2007 există o lege care ar trebui să le garanteze dreptul la învățare diferențiată și accesul la programe educaționale create special pentru nevoile lor, în România există doar câteva centre dedicate copiilor capabili de performanță. Toate sunt private.
„Copiii supradotați în acest moment nu prea există în România. Adică nu prea sunt recunoscuți. Pe de altă parte, ei sunt foarte prezenți în jurul nostru”, spune psihologul Oana Rogoz.
Statisticile arată că România are în jur de 200.000 de copii cu abilități înalte, cel mai mare număr din Europa. Sunt mulți, dar puțini sunt descoperiți de profesori sau familie. Iar atunci când talentele lor nu sunt dezvoltate, potențialul se pierde. La fel și legătura cu școala.
„Copiii cu abilități înalte sunt copii dezvoltați mai puternic pe anumite paliere de dezvoltare. Ce putem să vedem la școală, de exemplu, sau ce pot să vadă părinții, ca să știe dacă este vorba despre un copil cu activități înalte sau nu? Pot să identifice anumite interese foarte bine dezvoltate pentru anumite subiecte, pot sa observe faptul că face asocieri ieșite din comun pentru vârsta lui sau pentru grupa în care el se desfășoară, din păcate, și aici intrăm pe partea mai tristă, poate să observe că este foarte nemulțumit și foarte neintegrat la școală”, explică psihologul Oana Rogoz. „Din păcate și de cele mai multe ori, putem să-i descoperim ca fiind copilul protestatar din ultima bancă sau copilul care nu se descurcă bine decât la o anumită materie și-n rest este considerat copilul dezinteresat sau copilul-problemă”, adaugă Oana Rogoz.
Ștefan, Ruxandra și Ana-Maria se numără printre puștii cu IQ peste medie pe care sistemul de învățământ tradițional i-a dezamăgit.
Ștefan: „Sistemul școlar vechi de câteva sute de ani nu ne ajută deloc, întrucât, hai să fim serioși, dacă învățăm totul pe de rost, a doua zi uităm. Să fac față plictiselii e singura provocare”.
Ana-Maria: „Da, sunt teste și e stres, dar nu pot să spun neapărat că este o provocare. La școală e problema cu profesorii, pentru că ei când își predau lecția, o predau pentru toți la fel și nu se gândește că unul înțelege informația mai greu, iar altul înțelege informația mai repede și mai trebuie să repete și acasă. Eu sunt de părere că elevii ar trebui să primească atenția de care au nevoie ca să înțeleagă în întregime informațiile”.
Ruxandra: „La școală nu ne lasă să ieșim din bancă deloc și sunt unele clase care ies pe holuri să alerge, să respire, dar noi nu avem voie să ieșim din clasă, trebuie să stăm în clasă”.
Familia, școala și societatea au așteptări uriașe de la ei. Iar eticheta de copil supradotat devine, în loc de binecuvântare, un blestem.
Ștefan: „Copilul cu abilități înalte în primul rând înseamnă un copil care nu se integrează foarte, foarte rapid și foarte, foarte plăcut pentru ceilalți prieteni, colegi de clasă. Și un copil care gândește oarecum în afara cutiei”.
Ruxandra: „Pentru mine un copil cu abilități înalte înseamnă un copil care nu se adaptează grupului din care face parte și vrea el tot timpul să fie primul, să fie cel mai bun”.
Ana-Maria: „Un copil cu abilități înalte pentru mine e un copil cu potențial înalt în mai multe domenii, arii...are abilități în domeniul talentelor sau poate gândește mai repede”.
Pe lângă cursurile școlare, Ștefan, Ana-Maria și Ruxandra merg la un centru unde talentele lor sunt puse în valoare. Fetele visează la cariere în domeniul artelor plastice, în timp ce Ștefan își dorește să devină informatician. Aici găsesc ceea ce în sistemul tradițional de învățământ le lipsește: înțelegere.
Ștefan: „Da, mă ajută ce fac aici, pentru că mi dau frâu liber imaginației și pentru că pot gândi într-adevăr. Școala ar fi mult mai bună dacă ne-am câștiga dreptul de a ne spune opinia liber. Pentru a veni cu plăcere la școală, ar fi mult mai fain să avem niște cursuri, niște ore practice, în care ori ni se explică practicitatea lucrurilor învățate, ori învățăm practic adică prin experimente la fizică și chimie”.
Ana-Maria: „Ce îmi place mie e că noi suntem o echipă și ne înțelegem. La școală e mai dificil să găsești prieteni cu care să ai lucruri în comun și cu care chiar să te înțelegi”.
Lucrurile par să evolueze, cel puțin, pe hârtie. Există planuri ca, până în 2020, să fie construită o școală pentru copiii supradotați.
„Deja suntem în discuții atât cu instituțiile statului, cât și cu potențiali finanțatori, iar scopul acestei școli este nu de a se limita la copiii care au potențial financiar, ci de a merge și către copii care sunt mai puțin favorizați din acest punct de vedere, ceea ce înseamnă pentru noi că ne dorim în jurul nostru o comunitate de oameni de business care să sprijine acești copii, pentru că așa cum vedem statisticile, ei îngroașă de multe ori rândurile analfabetismului funcțional și-atunci e necesar să le creăm un context de învățare diferit de ce se întâmplă în sistemul de învățământ”, explică Simona Mitrea, fondatoarea Centrului pentru copii supradotați.
Doar 1% dintre copiii supradotați din România au trecut, în ultimii șapte ani, printr-un program educațional creat special pentru nevoile lor. Pentru mulți dintre ei, dezvoltarea talentelor înnăscute nu este singura problemă. 97% dintre puștii cu abilități înalte au probleme de integrare socială, dacă nu sunt sprijiniți.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
