De unde își iau oamenii informațiile, deși știu că ar putea fi mințiți. Și cum pot contracara fenomenul „fake news”

Oamenii își iau tot mai mult informațiile de pe rețelele de socializare, deși sunt conștienți că au cele mai mari șanse să găsească acolo informații neadevărate. Știrile false circulă mai repede decât știrile adevărate și ajung la un număr mai mare de receptori. Vezi doar exemplele recente despre cum un vot „da” la referendumul din 6-7 octombrie i-ar fi împiedicat pe homosexuali „să ne ia copiii” ori despre cum ar fi stopat posibilitatea căsătoriei între persoane de același sex. De ce ar trebui fenomenul „fake news” să devină o temă de interes pentru toate guvernele și ce măsuri pot fi luate? Și, mai ales, cum putem noi, cetățenii, să ne protejăm de informațiile false transmise cu scopul de a ne manipula? Cercetătorii și analiștii încearcă să găsească răspunsuri la aceste întrebări, dar părerea unanimă este că adevărata soluție poate fi doar una pe termen lung.

Până acum doi ani, subiecte precum „fake news”, „competențe digitale”, „combaterea dezinformării și a propagandei” îi preocupau doar pe unii profesori, jurnaliști și analiști. Brusc însă, după alegerile din 2016 din Statele Unite ale Americii, toate acestea au devenit subiecte arzătoare și o prioritate, când lumea întreagă a realizat cât de ușor se pot influența niște alegeri cruciale pentru întreaga planetă. De fapt, potrivit dr. Kathleen Hall Jamieson, profesor la Universitatea din Pennsylvania și director al Annenberg Public Policy Center, a fost nevoie ca Kremlinul să influențeze, prin multitudinea de metode abordate, doar 78.000 de oameni din trei state pentru a decide soarta alegerilor.

După alegerile din 2016, a devenit evident și pentru mediul academic, și pentru societatea civilă, și pentru guvernul american că într-adevăr contează de unde își iau oamenii informațiile, cum este relevant și cine le distorsionează și prin ce metode. Toate acestea ca premise obligatorii pentru găsirea unei soluții de combatere a unui fenomen global, care a explodat odată cu dezvoltarea noilor tehnologii și promite să devină o veritabilă amenințare.

Cifrele îngrijorătoare din studii

O cercetare realizată de Pew Research Center la începutul lunii august 2018 arată că mai bine de două treimi (68%) dintre americanii adulți își iau – ocazional sau adesea - informațiile de pe rețelele de socializare.

Cifra confirmă tendința surprinsă în 2016 și 2017 și, cel puțin la prima vedere, vine în contradicție cu cifra care reflectă așteptările oamenilor: 57% dintre cei care își iau informațiile de pe rețelele de socializare se așteaptă ca informațiile să fie cel puțin imprecise, dacă nu chiar false.

Dintre rețelele de socializare frecventate, partea leului revine Facebook, folosită de 43% dintre respondenți ca sursă de informații. Canalul Youtube este preferat de 21%, iar Twitter de 12%.

Principalul argument invocat de oameni pentru folosirea rețelelor de socializare drept surse de informații este „disponibilitatea”, tradusă prin „este accesibil”, „este la un click distanță” și „nu trebuie să depun niciun efort de căutare”.

„În ultimii doi ani, am făcut cercetări pentru a vedea cum publicul percepe subiectul dezinformării și al știrilor false, dacă acestea reprezintă cu adevărat un subiect pentru oameni. Am aflat că da, că 64% dintre americani cred că informațiile false crează confuzie în viața cotidiană și în înțelegerea evenimentelor”, explică Katerina Eva Matsa, expert în jurnalism și media, director asociat al Pew Research Center.

De remarcat că o serie de studii efectuate în România în ultimii ani relevă o situație similară în țara noastră, tot mai mulți români declarând că folosesc rețelele de socializare, în special Facebook, ca sursă de informație, deși sunt conștienți că riscă să citească mai multe știri false decât adevărate.

Un alt studiu, desfășurat de cercetătorii de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) și publicat în 2018, arată că probabilitatea ca știrile false să fie distribuite este de 70%. Dacă o știre adevărată rar ajunge la 1.000 de persoane, o știre falsă poate atinge și 100.000 de destinatari, este o altă concluzie îngrijorătoare a studiului.

Cum ne putem apăra

În condițiile în care, la nivel guvernamental, este foarte greu de găsit o soluție prin care statele să-și poată proteja cetățenii de dezinformare fără a încălca libertatea de expresie și libertatea presei, tot mai multe voci vorbesc despre nevoia unei schimbări de mentalitate, astfel încât oamenii să înțeleagă că au și ei o responsabilitate și să acționeze ca atare.

Cercetările Pew Research Center conturează ideea că cetățenii care manifestă un interes pentru politică, au oarecare cunoștințe digitale (știu să folosească instrumentele online și social media) și o minimă încredere în canalele media tradiționale au șanse mai mari să facă diferența între știre și opinie, între fals și adevăr.

Deși nu există un set unanim acceptat de instrumente pe care oamenii să le folosească pentru a nu cădea în capcana știrilor false, cercetătorii americani care studiază fenomenul „fake news” sunt de părere că ar trebui măcar șase întrebări să ne punem înainte de a credita o informație și de a o propaga în mediul online sau în cel real:

1. Se verifică informația? Numele persoanelor implicate, locul acțiunii și alte date factuale ar trebui să fie confirmate și din alte surse, cel puțin dintr-o sursă independentă.

2. Care este sursa? Ar trebui să poată fi identificate cu ușurință canalul media care transmite informația, autorul și, după caz, personajele citate în articol.

3. Care este contextul? Oamenii ar trebui să aibă în vedere faptul că respectiva informație face parte dintr-un tablou mai larg și să poată identifica dacă există elemente relevante omise în respectivul material.

4. Cui i se adresează? În funcție de destinatarii vizați, autorul sau canalul media ar putea omite sau ajusta unele informații, astfel încât povestea să fie mai atrăgătoare pentru anumite categorii de public.

5. Care este scopul? Oamenii ar trebui să poată identifica dacă materialul are rol pur informativ sau educativ, dacă a fost publicat în scopul de a câștiga bani sau dacă intenția este de a influența anumite percepții, păreri ori sentimente.

6. Cum este informația prezentată? Cititorii ar trebui să aprecieze dacă materialul are claritate, dacă sunt greșeli de gramatică sau de scriere, dar și dacă formatul este unul atrăgător (textul să fie bine organizat și ușor de citit).

Corespondență din Washington DC