Katie Rizvi locuia până în 1996 în Ungaria. A ajuns în România aducând ajutoare pentru oamenii nevoiaşi şi după ce a vizitat şi Instiutul Oncologic din Cluj a decis că trebuie să rămână aici pe termen lung.
Katie Rizvi, fondatorul Asociaţiei Little People: „A avut un impact puternic asupra mea. La început am lucrat cu un grup de tineri şi a fost un proiect foarte scurt, de doar trei luni. Am realizat că ceea ce am reuşit să le oferim copiilor a fost foarte frumos, dar nu suficient”.
Katie a simţit că trebuie să se implice mai mult. A semnat un parteneriat cu departamentul de sănătate psihologică de la Universitatea Babes Bolyai. Aşa s-a născut proiectul Little People. După ce au văzut rezultatele din Institutul Oncologic din Cluj-Napoca, alte spitale i-au cerut ajutorul lui Katie.
Katie Rizvi: „Cred că schimbăm sistemul, chiar cred asta, dar nu cred că meritele sunt doar ale noastre. Vorbesc cu doctori, le văd nevoiele, vorbesc cu ONG-uri, vorbesc cu pacienţi din întreaga Europă, deci ştiu că unele schimbări care au loc de-a lungul anilor sunt naturale. Ţările se schimbă şi România trebuie să se schimbe de asemenea”.
Katie încearcă să schimbe România prin sprijinul psihologic oferit copiilor. De exemplu, doar în 2014, aproape 1600 de copii bolnavi de cancer au fost ajutaţi de voluntarii Asociaţiei Little People. Jocul este în centrul activităţilor lor. Prin poveşti, copiii sunt învăţaţi nu doar să accepte tratamentul, ci şi să devină mai curajoşi.
Katie Rizvi: „Această (carte) este disponibilă pentru părinţi. O pot împrumuta de pe rafturile noastre şi îi pot învăţa pe copii despre testele de sânge, de ce sunt necesare, cum se fac, cum este când mergi pentru prima dată la spital, cine locuieşte acolo, cine îmi va fi noua familie în acest nou regat”.
Proiectul nu ar fi putut avea o asemenea amploare fără ajutorul voluntarilor - 153 de tineri hotărâţi să facă bine.
Diana Todea, psiholog: „Prin activităţile pe care le derulăm îi ajutăm să le crească stima de sine, să fie mai receptivi la tratament, să nu le fie frică de branulă, să înţeleagă că e ok dacă le e frică, să poată să îşi exprime sentimentele liber şi să spună mereu ce îi doare”.
În situaţii de urgenţă, asociaţia condusă de Katie se implică şi în achiziţionarea unor medicamente care într-un anumit moment lipsesc din secţiile din România.
Katie Rizvi: „Când este o astfel de nevoie, răspundem imediat. Cumpărăm, le luăm. Pe scară largă medicamentele există. Dacă este altceva ce statul nu poate acoperi sau poate, dar într-un termen mai lung, şi nevoia este urgentă, atunci reacţionăm şi facem lucrul respectiv”.
Unul dintre cei care a primit ajutor din partea asociaţiei este Emil Schipor, diagnosticat la 17 ani. După ce s-a vindecat, tânărul a vrut să ofere copiilor bolnavi susţinere şi a devenit la rândul lui voluntar.
Emil Schipor: „Şi eu am fost ajutat când am fost sub tratament şi mi s-a părut foarte frumos prima dată când am venit pe secţie că nu numai copiii te întreabă cum a fost la tratament, dacă ai avut dureri, toate detaliile, ci şi mămicile te văd ca şi o rază de speranţă, pentru că ştiu că se poate”.
Drept dovadă stau şi cei peste 400 de tineri care fac parte din Clubul Temerarii, cea mai mare comunitate de supravieţuitori de cancer din Europa, fondată de asociaţia lui Katie. Emi lucrează cot la cot cu Katie acum, iar când se uită în urmă, simte o mare recunoştinţă.
Emil Schipor: „La tabere, la gale, la evenimente, e ca o mamă urs, cunoaşte pe toată lumea, ştie ce se întâmplă, cum mai eşti, dacă ai mai fost la control. Pe lângă asta, e o persoană extraordinară. Programul pe care l-a început ea chiar ajută.
Katie e doar un exemplu de dorinţă şi putere de a îmbunătăţi sistemul sanitar. Din fericire, nu e singură în demersul său.