Stațiunea construită cu banii din petrol și dărâmată de comuniști. Care e astăzi soarta ei
Cândva comparată cu renumita staţiune cehă Karlovy Vary, Sărata Monteoru a ajuns azi o umbră a ceea ce a fost în perioada de glorie. Turiştii care vin cu bilete de tratament prin Casa de Pensii sunt cei care o ţin în viaţă. Cine a avut de câştigat de pe urma privatizării unde staţiuni bogate nu doar în ape terapeutice aflaţi dintr-un nou episod „România furată”.
„Erau nişte dureri îngrozitoare. Practic nu mai puteam să mai îndrept picioarele, deci stăteam flexat”, spune un pacient, Florin Stavarache.
Are 65 de ani. Din şase în şase luni, vine la Sărata Monteoru în căutarea apelor terapeutice minune. În 2016 a fost diagnosticat cu o formă de artroză la genunchiul stâng. S-a operat, iar pentru a nu-şi pierde mobilitatea picioarelor, medicii i-au recomandat beneficiile apelor bogate în sare. Așa a ajuns în stațiunea din Buzău pentru o rundă de tratament.
În mai puţin de un an, boala i-a afectat şi celălalt picior, aşa că a ajuns din nou la Sărata Monteoru şi a luat-o de la capăt cu recuperarea. Timp de două săptămâni face fizioterapie, băi în apă sărată şi împachetări cu nămol.
„Operaţia la ambele picioare, la ambii genunchi este de aici şi până aici, în care s-a pus proteză totală a genunchilor. (...) Acum trebuie întărită musculatura. După patru luni de zile de la operaţie am venit în bază şi am început recuperarea. Bazinul este indicat, pentru că în bazin efortul pe care îl depune pacientul este preluat de apă, că ăsta este rolul bazinului, în afară de structura apei, ca să zic aşa, sau de consistenţa apei din bazin, care este clororsodică, de o densitate destul de mare - de la 1,22 la 1.28 - a nămolului sapropelic care este bio-relaxant”, spune Florin Stravarache.
Ca el, alte mii de români ajung anual în bazinele din Sărata Monteoru, Apele de aici sunt recomandate de mai bine de 100 de ani în tratamente pentru bolile reumatice, afecţiuni tiroidine, gastrice şi sterilitate. Medicii spun că izvoarele din Sărata Monteoru au inclusiv proprietăţi antinflamatoare. Beneficiile apelor de aici au fost atestate încă din anul 1832.
„Sunt izvoare concentrate clorosodice în care fierul este prezent şi iodul, datorită păturii de petrol care se găseşte la Monteoru la 2-300 de metri. Prin analizele medicale le întrec pe cele din vestul Europei, cu care au fost comparate”, spune Marcela Marin, scriitoare.
Marcela Marin locuieşte în Sărata Monteoru de mai bine de trei decenii. A scris o serie de lucrări despre efectele apelor din staţiune pe care le-a testat pe propria piele.
„Eu m-am făcut bine cu o sciatică rebelă pe care am avut-o ani de zile, cu acupunctură, cu fel de fel de medicamente şi împachetări, dar care mie mi-a luat cu mâna într-o săptămână”, spune ea.
Stațiune construită cu banii din petrol
Povestea staţiunii Sărata Monteoru începe la sfârşitul secolului XIX, atunci când un boier de origine greacă a cumpărat terenuri în zona în care acum se află astăzi staţiunea, pentru a exploata zăcămintele de petrol. Aici se află şi azi o mină de petrol unică în Europa, unde extracţia ţiţeiului se face prin galerii şi puţuri adânci de peste 300 de metri, fără sonde.
„Grigore Monteoru a fost mare industriaş, politician, filantrop, deputat şi senator. A subarendat la început o serie de puţuri de petrol, după aceea a devenit arendaş, a acumulat destul capital cu care să cumpere puţuri de petrol, astfel că în 1880 devine singurul întreprinzător explorator şi explotator de petrol din această zonă”, spune Valeriu Nicolescu, istoric.
Istoricul Valeriu Nicolescu a descoperit în Arhivele Nationale întreaga istorie a locului.
„Ne aflăm în perimetrul fostului Cazino al băilor, inaugurate la 1 iulie 1895, moment care a fost marcat şi printr-un bust de dedicat întemeietorului acestor băi, Grigore Monteoru”, spune istoricul.
Astăzi, Cazinoul nu mai există - şi nici bustul. Un soclu mai aduce aminte de piatra de temelie a acestei staţiuni.
„Grigore Monteoru a fost sfătuit de un medic balneolog francez, care i-a deschis ochii asupra importanţei terapeutice a apelor din această zonă, şi atunci a luat legătura cu doi mari chimişti, i-au confirmat valoarea terapeutică a izvoarelor, a investit în captarea acestora şi a început cu ajutorul unui inginer, Eduard Honzik, să construiască primele amenajări ale băilor”, spune Valeriu Nicolescu.
Era locul preferat de lumea bună a acelor vremuri.
„În 1895, Eduard Honzik, plimbându-se pe Dealul Cetăţuia, din imediata apropiere a vilei Monteoru, descoperă fragmente ceramice pe care nu le recunoaşte şi le trimite la Berlin profesorului Cuber Cimic pentru a le data, pentru a le identifica şi pentru a le încadra cronologic. Practic, acesta reprezintă punctul de pornire, reprezintă descoperirea culturii Monteoru, cultură astăzi cunoscută pe întreg teritoriul Europei”, spune Daniel Costache - director adjunct al Muzeului Buzău.
Comuniștii au dărâmat toată stațiunea
Gloria staţiunii durează până în 1947, atunci când la conducerea ţării a venit regimul comunist, care a dărâmat tot ce ridicase familia Monteoru. Astăzi se mai văd doar câteva rămăşiţe a ceea ce a fost.
„A fost o cârciumă pe vremuri, se şi vede. Dedesubt îşi păstra el rezervele. Se urca pe trepte şi are şi o galerie. Încă se păstrează şi vedeţi că deasupra galeria este construită special ca să asigure protecţie împotriva intemperiilor”, spune Valeriu Nicolescu, istoric.
În anii '70 comuniştii realizează potenţialul turistic al zonei şi ridică pentru început două hoteluri şi o bază de tratament. Până în 1989, Sărata Monteoru se extinde și ajunge să aibă șase hoteluri, două baze de tratament, tabără pentru şcolari, camping, două restaurante. După Revoluţie, pentru staţiune urmează o nouă perioadă nefastă. Investitorii nu se înghesuie pentru că turismul din zonă era dedicat în special vârstnicilor care veneau la tratament prin Casa de Pensii, iar inflaţia de după 90 lasă hotelurile goale mulţi ani. Se dezvoltă, însă, turismul alternativ. Localnicii încep să îşi ofere locuinţele pentru cazare, iar cei mai inspiraţi deschid pensiuni. Ion Niţă este unul dintre ei.
„În '96 am construit o casă de vacanţă. În acea perioadă am transfomat casa de vacanţă, chiar când se construia, în pensiune şi am făcut 10 camere. Am plecat cu cele zece camere şi am ajuns la 28”, spune Ion Niţă, proprietarul unui complex turistic.
Bucureştean de origine, a descoperit staţiunea Sărata Monteoru în tinereţe, când venea la ştrand împreună cu soţia. Acum, conduce un complex turistic în Sărata Monteoru împreună cu fiica sa Alina.
Turism de nișă
În primii zece ani de la Revoluţie, Sărata Monteoru era căutată în special de locuitorii din apropierea Buzăului, pentru că șoselele distruse făceau locul greu accesibil. Ofertele turistice erau şi ele limitate, iar principala atracţie pentru turişti erau băile cu apă sărată, fie cele din ştrand, fie cele din bazinele acoperite.
În 2003, după mai bine de un deceniu în care nimeni nu schimbase nimic în hotelurile comuniste, statul, principalul proprietar al unităţilor turistice din staţiune, decide să vândă o parte dintre acestea. Hotelul Parc, Hotelul Monteoru - care avea şi o bază de tratament, Hotelul Montana, Hotel Ciohoiu, campingul şi ştrandul erau în patrimoniul firmei Monteoru SA. Peste 95% dintre acţiunile acestei societăţii comerciale sunt cumpărate de TOMINI TRADING SRL, o firmă condusă Georgios Vatistas. Firma cumpără în 1999 vapoare româneşti ieșite din uz pe care le exportă, iar din 2002 începe să câștige și licitaţii cu CFR Marfă. Din business-ul cu CFR și din activitatea de transport naval, firma Tomini ajunge în 2005 la o cifră de afaceri de 50 de milioane de euro. În umătorii patru ani, cifra de afaceri aproape că i se dublează.
Tot în 2005, societatea comercială a fost implicată în scandalul privatizării Petromin.
Georgio Vetistas o desemnează administrator pe Cristina Vera Bălăceanu, actuală Văcăroiu, nora preşedintelui Curtii de Conturi, nicolae Văcăroiu. Ulterior, femeia preia jumătate din acţiunile firmei.
„Nu ştiam atât de mult despre importanţa băilor cu apă sărată, despre calitatea apelor de acolo. Nu ştiam atât de mult despre istoric, dar vedeam o zonă splendidă. Şi, totul a început uşor. Practic ideile mele au fost altele, iniţial, ca orice tânăr, am spus: e o staţiune turistică. Ea este astăzi şi o staţiune turistică, doar că turismul sau turistul care vine la liber pentru o vacanţă sau pentru un weekend a venit mulţi ani după ce au venit cei care vin la tratament. Deci, după ce s-au întors cei care căutau de fapt tratament în Sărata Monteoru şi care erau vârstnici”, spune Cristina Vera Văcăroiu, investitor.
Povesteşte că, în momentul în care a ajuns în staţiune ca administrator, a închis o parte dintre proprietăți - ștrandul, două hoteluri şi baza de tratament. Ştrandul a stat închis timp de un an.
„L-am închis din cauza condiţiilor precare, în care ar fi trebuit cineva să se folosească de un vestiar, inexistenţa toaletelor. Ulterior, sigur am fost apostrofată de micii întreprinzători care şi-au manifestat cumva agresiv gândirea, în sensul că doriţi să ne falimentaţi. Eu nu m-am dus să falimentez pe nimeni acolo. Am înţeles până la urmă. Nu există strand, nu există staţiune”, spune Cristina Vera Văcăroiu.
Şi baza de tratament a avut aceaşi soartă.
„Am aşteptat ca aşa zis-ul tratament să se termine şi odată cu inventarierea s-a făcut şi închiderea instituţiei. Instituţie care la vremea respectivă nu avea nicun fel de abilităţi de a face proceduri medicale”, spune ea.
La 14 ani de la privatizare, sunt închise, în continuare, Hotelurile Ciohoiu şi Parc.
„În hotelul Parc se făceau, deşi ploua în el de atunci, se făceau cazări pe timp de vară. Şi dacă venea o ploaie de vară, oamenii stăteau cu umbrela în cameră”, spune Cristina Vera Văcăroiu.
Din iarnă vor începe lucrările de modernizare şi în cazul acestui hotel.
Investiţii de milioane de euro, profit zero
„Nivelul investiţional în Sărata Monteoru este de multe milioane de euro până în prezent. Am luat practic nişte clădiri, toate nefuncţionale, toate cumva la roşu - fără curent electric, fără gaze, fără apă, fără drumuri, fără destinaţie”, spune investitorul.
În ultimii trei, firma pe care o conduce a înregistrat pierderi, conform datelor Ministerului Finanţelor.
Turismul în Sărata Monteoru este susţinut în principal de cele două baze de tratament - una de stat şi una privată - ambele având contract cu Casa de Pensii.
Medicul balneolog Szep George lucrează la baza statului. Vorbeşte inclusiv despre riscurile băilor cu apă sărată.
„Dacă pacienţii au afecţiuni cardiovasculare, hipertensiune, au boli vasculare gen varice, aterită decompensată, probleme coronariene diverse, obligatoriu EKG-ul. Fără ăsta nu se intră la baia sărată. Băile sărate de la Monteoru au o concentraţie salină mare. Suntem o staţiune balneară. Suntem o staţiune balneară cu mare factor de risc. Marea Neagră are o concentraţie salină de 3,2. Noi avem 8,4”, explică medicul.
Acesta mai spune că băile cu apă sărată nu sunt singurele terapii de care pot benefica pacienţii ajunşi aici.
„Terapia cu joasă sau medie frecvenţă, terapia termică, cum este soluxul, ajută foarte mult în relaxarea masei musculare, diminuarea intensităţii dureroase. Au indicaţii mai mult decât benefice pentru organism”, spune dr. Szep George.
Baza de tratament ţine de Hotelul Ceres şi de restaurantul Ceres, ambele aflate şi ele în proprietatea Ministerului Muncii.
Monteoru SA deţine cea de-a doua bază de tratament. Datele din Sistemul electronic de achiziţii publice arată că în perioada 2008-2016, firma a încheiat contracte cu statul în valoare de peste 2,8 milioane de euro. Cel mai mare contract cu Casa de Pensii l-a încheiat în 2016, de peste jumătate de milion de euro, iar cel mai mic constract încheiat a fost în anul 2008, un contract în valoare de peste 70.000 de euro. În anul 2010, societatea comercială nu a avut contract cu statul.
În cursul săptămânii staţiunea pare pustie. Pe strada principală vezi turiştii aflaţi la tratament doar la ora mesei.
În weekend, staţiunea începe să se dezmorţească. Comercianţii deschid noi tarabe, iar cei veniţi la tratament ies la plimbare.
Sezonul în Sărata Monteoru începe de pe la mijlocul lunii iunie, atunci când se deschide ştrandul.
„În Sărata Monteoru iunie e ceva un 40%. Iulie - august aproape 100%, cu mici excepţii. Noi funcţionăm tot timpul anului. Chiar dacă sunt turişti, nu sunt turişti, noi funcţionăm. Ne organizăm în aşa fel să putem rezista şi pe timp de iarnă. Mai avem firmele care mai vin şi care fac team-bulding la noi”, spune Niţă Ion, proprietarul unui complex turistic în Sărata Monteoru.
În staţiune se face şi terapie naturistă. Pe culmile Sărata Monteoru există izvoare a căror concentraţie salinică este la fel de mare ca cea colectată în bazine, dar care nu au fost exploatate.
„Aici lumea vine după istoria orală. O folosesc la reumatism. Închipuiți-vă, vara, 50 de femei îmbrăcate în roşu, gri şi negru”, spune Marcela Marin, scriitoare.
Tot în staţiune mai există izvorul numărul 6. Apa de aici este recomandată în afecţiunile gastrointenstinale - ulcere, pacreatite acute, enterocolite, indigestii acute.
Pentru a mai scădea media de vârstă şi în restul anului, de anul trecut s-a deschis un Aventura Parc.
„Staţiunea este vizitată şi de cetăţeni cu vârstă mai înaintată, dar şi de cetăţeni tineri. Ei, fie ei taţi, fie ei bunici erau însoţiţi de nepoţi sau de fii şi fiice. Copiii ăştia nu prea aveau ce să facă în staţiune. Părinţii sau bunicii veneau să facă tratament, dar ei la ce erau luaţi ca însoţitori că nu aveau ce să facă şi ne-am gândit la acest parc de aventură care cred eu că unul dintre obiectivele pe care ni le-am propus să contribuie din plin la dezvoltarea turismului în staţiune”, spune Gheorghe Chiru, preşedintele Asociaţiei de Dezvoltare Intracomunitară Sărata Monteoru.
Gheorghe Chiru, preşedintele Asociaţiei de dezvoltare Intracomunitară Sărata Monteoru, vorbeşte despre planurile pe care asociaţia pe care o conduce le are pentru a fructifica la maximum potenţialul turistic pe care îl are staţiunea. Următorul pas propus este deschiderea un complex turistic care să funcţioneze tot timpul anului.
„Aici este zona în care noi vrem să investim şi să iasă o bază de tratament balnear şi de agrement”, spune Gheorghe Chiru.
Terenul există, proiectul există, banii lipsesc. Este vorba de o investiţie estimată undeva la 5-7 milioane de euro şi se doreşte atragerea fondurilor europene.
La finalul anului trecut, staţiunea a primit statutul de staţiune balneoclimaterică. Primarul comunei Merei, comună de care aparţine Sărata Monteoru, spune că acest statut are şi potenţial financiar.
„E important şi pentru primărie şi mai ales pentru pensiunile din staţiune, fiindcă pentru atragerea fondurilor europene îţi trebuie nişte punctaje. În primul rând aceste punctaje ne avantajează ca staţiunea să fie balno-climaterică. E un punctaj mai mare prin care se pot atrage mai uşor fonduri”, spune Ştefan Chirca, primarul comunei Merei.
Până atunci, însă, la Sărata Monteoru vor continua să vină bătrâni care ştiu că, prin Casa de Pensii, timp de două săptămâni vor face băi în apa mai sărată de patru ori decât cea din Marea Neagră.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
