Dynamic HR. Cum se fac afaceri cu fericirea angajaților
România are şanse la mai bine doar dacă beneficiază de oameni pregătiţi şi dispuşi la efort. Ţara se confruntă cu un deficit acut de forţă de muncă, iar păstrarea sau atragerea de personal nu mai doar o chestiune de bani. Angajaţii aleg serviciul nu doar în funcţie de ce le intră în cont, ci şi de perspectivele avute, de mediul de lucru şi de atractivitatea companiei.
O afacere cu fericire. Sau dacă nu fericire, măcar mulţumire. Starea de bine a angajaţilor într-o companie a ajuns o componentă extrem de importantă pentru a creşte productivitatea şi a păstra un mediu optim de lucru. Firmele apelează la servicii specializate pentru a menţine starea de spirit a angajaţilor şi ca să-i ajute să se înţeleagă cât mai bine între ei. Iar în astfel de tendinţe, unii au văzut o oportunitate de dezvoltare.
Sergiu Voicu - jurnalist Digi24: Indiferent de nivelul la care ajungem, cât de bine se văd lucrurile de acolo sau cât de rarefiat este aerul, ajungem într-un punct în care simţim nevoia de autocunoaştere sau simţim nevoia de ajutor pentru a găsi starea de bine. O astfel de poveste cunoaştem astăzi la „România pe repede înainte”. Povestea unei companii care ne ajută să ne găsim starea de bine.
Voi aţi introdus noţiunea asta de well-being, de stare de bine, şi încercaţi să îi faceţi pe oameni să se simtă mai bine. Cum putem traduce lucrul acesta, ce le aduceţi oamenilor ?
Simona Nicolaescu - antreprenor: Inspiraţie pentru a se putea bucura de viaţă.
- Cumva parcă este plin de roboţei în jurul tău. Şi se traduce prin zâmbete starea de bine. Pentru a ajunge la această stare de bine facem nişte cursuri, nişte exerciţii? Trebuie să participăm la ateliere? Cum se întâmplă lucrurile?
- Cred că în primul rând fiecare dintre noi trebuie să conştientizeze gândurile pe care le are despre viaţă, despre oamenii din jur şi poți să înveţi într-un curs, workshop, cum să îţi setezi mintea ca să vezi partea plină a vieţii.
„Prima dată am lucrat cu Simona în 2006 , a fost primul team-building organizat în fosta companie. A fost o experienţă în natură, am fost cu toţii debarcaţi în Deltă pe o insulă pustie, unde am primit resurse doar ca să rezolvam problemele. Erau probleme matematice destul de complicate. Era un fel de joculeţ cu triburi. Fiecare grupuleţ era un trib, trebuia să ne creăm un limbaj propriu. Cred că a fost cel mai fain team-building la care am participat vreodată. Ulterior a trebuit să lucrez cu acei colegi şi mi-am dat seama cât de important este să îi cunoști într-un mediu nonconformist, un mediu în care trebuie să scoţi maximul din acea experienţă”, povestește Cristina Petrescu - clientă.
Studiile companiei arată că proiectele de well-being îi fac pe angajaţi să colaboreze mai bine unul cu altul, iar în funcţie de specificul fiecărei firme, creşte eficienţa muncii sau a vânzărilor cu 30 până la 100%.
Simona Nicolaescu - antreprenor: „Anul trecut am făcut un studiu naţional să vedem cât de stresaţi sunt românii, iar 99,7% sunt stresaţi. Iar pe lângă asta am văzut că mulţi nu dorm. 68%. Şi atunci toate cursurile pe care le facem acum pleacă de la nevoi reale. Cursurile sunt axate să te ajutăm să dormi mai bine şi să te ajutăm să te relaxezi. Sunt cursuri care îi ajută să îşi gestioneze mult mai bine emoţiile, mult mai bine mentalul”.
Alexandra Tudor - coordonator proiecte well-being: „De multe ori ne lovim şi de oameni care sunt sceptici la început, dar apoi se relaxează şi văd şi îşi dau seama de beneficiile acestor workshopuri pentru viaţa lor personală sau profesională”.
Ce s-a întâmplat în viaţa ta după ce ai participat la aceste experienţe?
Cristina Petrescu - clientă: „Eu am fost o persoană foarte stresată şi din cauza acestui perfecţionism cu care m-am ales încă de mică, atunci când mama îmi spunea că trebuie să iau 10 la toate materiile, întotdeauna am avut un stres, că nu fac bine, suficient de bine. Am participat la multe sesiuni de a mă elibera de stres, de cum să trăiesc fără stres. Am reuşit să îmi găsesc un drum frumos, un drum pe care sunt foarte calmă şi liniştită. Acum câteva luni de zile eram un pachet de nervi”.
Exerciţiile audio prin care te poţi relaxa cu ajutorul respiraţiei sunt şi ele metode de deconectare. Ele te pot învăţa şi să setezi mental un obiectiv pentru a-l duce la bun sfârşit sau să poţi scăpa de stările depresive.
Pe tine cum te-a ajutat experienţa de aici?
„În primul rând mi-am schimbat starea în bine, am învăţat ce este fericirea, am învăţat să fiu mai calmă şi mai relaxată”, spune Alexandra Tudor, coordonator proiecte well-being.
Simona Nicolaescu - antreprenor: „Unul dintre programele mele preferate este ca la nivel de echipă să ajungem la acelaşi ritm, aceeaşi armonie. Şi îi învăţăm pe oameni să cânte la diverse instrumente, fiecare să cânte la ce îi place. Şi ajungem după două ore să cântăm acelaşi ritm”.
Cristina Petrescu - clientă: „Am avut cursuri de improvizaţie cu actori adevăraţi, am avut cursuri de fotografie pentru începători şi pentru avansaţi, cu profesionişti. Cursuri de ikebana, inclusiv am avut o trupă destul de cunoscută ce a venit şi ne-a învăţat să cântăm la tobe”.
Simona Nicolaescu a decis să îşi schimbe radical viaţa - şi chiar viaţa celor din jur - într-un moment foarte solicitant pentru ea. A descoperit metodele de autodeconectare de la probleme şi griji în perioada în care era însărcinată, dar avea de gestionat şi proiecte importante la serviciu.
„Am descoperit în cadrul unui atelier de pictură pe ceramică că am uitat de orice durere, orice sursă de stres şi aveam o stare de plutire şi mă transpuneam într-o lume a magiei, a creativităţii, deconectare totală”, povestește Simona Nicolaescu.
Atunci a decis să nu mai lucreze mai mult de șase ore pe zi şi să îşi dedice mai mult timp pentru ceea ce îi place să facă şi pentru familie. Simona crede că atât timp cât îţi urmezi propriile pasiuni şi visuri, poţi obţine orice în viaţă. Iar una dintre cele mai bune şcoli a fost pasiunea pentru călătorii şi munte.
- Ai fost pe Everest, cum a fost experienţa?
- A trebuit să îmi pun în practică ceea ce eu propovăduiesc aici, spune Simona Nicolaescu. Am avut un moment foarte dificil în care nu mă mai puteam ţine pe picioare. Am experimentat răul de altitudine. Şi am avut un moment de revelaţie, în care m-am întrebat: ce fac eu în cursuri, ce le spun cursanţilor şi să îmi aduc toate instrumentele mele în mine.
„Este foarte greu pentru cel care rămâne aici şi trebuie să îşi imagineze lucruri. Or, Everestul este o provocare pentru toată lumea”, spune Doina Spiridon, mama Simonei.
- Dar i-aţi spus ceva: că data viitoare mergeţi cu ea pe munte.
- I-am spus că, să mă vindec de aceste temeri ale mele, data viitoare plec cu tine.
Simona Nicolaescu - antreprenor: „De fiecare dată când mă ridicam şi mă lua ameţeala, îmi imaginam că sunt un copac bine înfipt în pământ şi pe care nu poate să îl clintească nimeni şi nimic. Sau când aveam stare de greaţă. Îmi imaginam că am o lămâie la îndemână şi iau toată acea zeamă şi efectiv simţeam acreala în gură şi m-a ajutat să depăşesc acele momente. Acolo puterea minţii am simţit-o de o sută de ori mai puternică”.
- Te-ai antrenat mult pentru acest pas sau ai răspuns unei provocări?
- Am răspuns unei provocări. Nu mai mersesem pe munte de vreo 10 ani. Mergând pe munte, mi-am depăşit limitele, dar mi-am înfrânt şi fricile: suntem mânaţi de frici, nu schimbăm un job, pentru că nu ştim ce va urma, nu renunţăm la o relaţie, pentru că nu ştim ce va urma, nu urcăm pe munte, pentru că nu ştim ce va urma.
- Cum ai intrat în mediul antreprenorial şi când?
- Am intrat la 24 de ani. Munceam deja de la 18 ani şi am lucrat în variate domenii, cum ar fi publicitatea sau consultanţa în investiţii imobiliare. Deşi eu mă formasem ca psiholog, ca psihoterapeut şi aveam şi un masterat în resurse umane. La un moment dat, a apărut o cotitură în viaţa mea, am avut un accident de maşină, eu fiind şofer, şi cumva mi-a trecut viaţa prin faţa ochilor şi m-am gândit unde sunt, dacă îmi place ceea ce fac şi mi-am dat seama că viaţa nu era acolo unde mi-aş fi dorit. Nu ştiam exact unde vreau să fiu, dar ştiu că i-am spus mamei mele că vreau să îmi împrumute 2.000 de euro şi că vreau să îmi deschid o afacere. Şi a fost o afacere legată de resurse umane, povestește Simona Nicolaescu.
Doina Spiridon - mama Simonei: „Am zis că o sprijin. Eu am lucrat la stat şi am văzut un model şi ea trebuie să vadă un alt model”.
Simona Nicolaescu - antreprenor: „Deja din publicitate aveam experienţa de a recruta oameni pentru diverse campanii, am început cu ceva ce ştiam cât de cât, dar cu siguranţă nu ştiam nimic despre business. Dacă ştiam de câte elemente trebuia să ţin cont, nu m-aş mai fi apucat niciodată. A pornit din nebunia tânărului care vrea să facă ceva pe cont propriu şi să fie propriul stăpân”.
- Cum a fost startul?
- Startul a fost neaşteptat, pentru că nu aveam experienţă în a vinde şi un business are nevoie de partea asta de vânzare. Şi în primii ani m-am bazat pe recomandările clienţilor. Deci startul a fost destul de încet şi lăsat la voia întâmplării. Am fost şi într-o piaţă, în 2004, când era mare nevoie de angajaţi. Firmele de IT şi de construcţii angajau pe bandă rulantă.
- Cum aţi trecut peste criză?
- În primul rând datorită finanţărilor nerambursabile care ne-au ţinut în piaţă în toţi acei 3-4 ani în care numărai clienţii pe degetele de la o mână.
- Spuneai că înainte de a te apuca de business ai lucrat oarecum în publicitate, dar înainte de publicitate, care a fost primul contact cu piaţa muncii?
- Aveam 15 ani, eram la liceu şi lucram pentru câteva ore la un exit-poll în care întrebam oamenii cu cine au votat şi la vremea respectivă nu aveau voie să ne plătească la vârsta aceea şi atunci au preferat să ne ofere bilete la concertul Michael Jackson care era în perioada aceea. A fost primul câştig. Mai ales că eu am ales să nu merg la concert şi să îl transform în bani şi am vândut biletul şi aceea a fost prima vânzare.
Tot din adolescenţă a vrut să aibă şi propriul salariu.
Doina Spiridon - mama Simonei: „Simona a început încă din liceu. Prima dată a trimis nişte fotografii la o televiziune şi a câştigat un concurs şi a ieşit pe locul 1 şi s-a calificat ca fotomodel. A început o carieră de fotomodel, în paralel cu şcoala”.
- Cum a fost, ce făceai?
Simona Nicolaescu - antreprenor: „A fost o perioadă foarte frumoasă. Pentru un tânăr, să câştigi pentru o reclamă 500 de euro şi să munceşti o zi-două era foarte bine.
Am avut acces la diferite culturi, pentru că am şi vizitat lumea. Dar mi-a dezvoltat în primul rând şi spiritul antreprenorial, pentru că tot ce câştigam se transforma într-o investiţie. Eu am fost genul de om care la 21 de ani avea propria maşină pentru că mi-am adunat toţi bănuţii.
Doina Spiridon - mama Simonei: „De exemplu, ea a făcut şcoala de şoferi fără ca eu să ştiu nimic. Şi-a plătit şcoala de şoferi, şi-a luat carnetul şi la mine a venit cu carnetul. Iar mai târziu şi-a strâns bani şi şi-a luat o Dacie, efectiv numai din munca ei”.
Tot pe forţe proprii a crescut şi firma înfiinţată în 2004. Ce a reuşit până acum ?Să organizeze programe pentru starea de bine a angajaţilor, în unele dintre cele mai mari companii din România.
„Practic îţi oferă nişte instrumente de care te foloseşti singur. Te învaţă să te relaxezi. Să ai încredere în tine şi în puterile tale şi în faptul că ce ai în cap nu îţi poate lua nimeni. Iar lucrurile pe care le faci rău, ţi le faci singur, stresându-te, imaginându-ţi că ceea ce faci faci prost”, spune Cristina Petrescu, clientă.
- Din punctul tău de vedere există un secret al succesului pentru care ai ajuns aici?
„Este foarte profundă această întrebare cu succesul. Nu am neapărat un răspuns. Pentru mine succesul este chiar starea asta: să te simţi bine”, spune Simona Nicolaescu, antreprenorul de la Dynamic Human Resources.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
