ALEGERI MOLDOVA. Găgăuzia, insula de comunism
Puţini dintre cei 150 de mii de oameni care trăiesc Găgăuzia reuşesc să se raporteze corect la secolul în care trăim. Pentru ei, alegerile de la Chişinău înseamnă doar speranţa că noua putere le va da mai mulţi bani pentru drumuri sau canalizare.
Copceac, singurul sat al comunei cu acelaşi nume, este o localitate tipică pentru Găgăuzia. Mulţi dintre săteni nu au ajuns niciodată mai departe de Comrat, oraşul aflat la 40 de kilometri distanţă. În sat, viaţa curge simplu, marcată de nostalgia vremurilor în care cuvântul de ordine era egalitatea. Dovadă vie stă singurul colhoz din Republica Moldova. Cei 460 de oameni care muncesc aici sunt animaţi de lozincile defunctei URSS şi primesc în schimb câţiva bani şi pâine.
„Se spune că fiecare primește după muncă și după capacitățile sale. Ținând cont de faptul că acest colhoz a apărut după război și atunci partidul comuniștilor era la putere, noi am lăsat portretul și nu vrem să-l dăm jos, nu ne încurcă”, a spus Nikolai Simionovici, președintele Colhozului Pobeda.
Pentru săteni, colhozul, fotografia lui Lenin şi truda la fel ca acum 50 de ani sunt tot atât de fireşti ca folosirea limbii ruse, deşi găgăuzii sunt populaţie de origine turcă. „Desigur că sunt mulțumit, cum să nu. Noi lucrăm aici dintotdeauna. Colhozul ne ajută să ne întreținem”, a spus Diliceban Ilia Gheorghevici
„Pentru părinții noștri colhozul a fost o gură de aer, aici au lucrat bunicii, bunicile, mamele și tații noștri. Înainte era mai mare, acum s-a mai micșorat. Locuitorii noștri țin la colhoz deoarece pentru noi înseamnă totul, pâinea noastră”, a spus Valentina Caracalceva
O pâine cât pentru a trăi de pe o zi pe alta, pentru că banii primiţi înseamnă aproape 50 de euro lunar. Profesorii, ca şi medicii, sunt priviţi drept cei mai fericiţi dintre muritori, pentru că ajung să câştige între 150 şi 200 de euro! Tot ei par singurii care încearcă să cântărească ofertele electorale altfel.
„Am citit și promisiunea comunistă, a partidului comunist, și socialistă și democrată. Eu știu puțin despre toate partidele, dar nu știu de ce nu avem încredere. Eu am vorbit cu mulți oameni care tot nu știu cum să facă alegerea corectă. Partidele vin aici o dată, în urmă cu 5 ani și acum, când trebuie să vorbească cu oamenii. Nici un partid nu vine și nu vorbește cu oamenii despre ce s-a schimbat în viața oamenilor”, a spus Svetlana Vasilieva, învățătoare.
Aşa se şi explică de ce comuniştii au mulţi adepţi aici. Xenia, de exemplu, merge la vot pentru prima oară şi ne spune că nu are dubii. „Eu vreau egalitate între toți oamenii, și oameni mai mari și oameni mai simpli. Nu pot să spun corect, dar gândesc că în lume nu este egalitate, după mintea mea. Că viitorul nostru va fi bun, mai luminos poate să fie”, a spus Xenia Ciolac.
O întrebăm dacă ar vrea ceva special pentru satul ei, ceva ce a văzut în alte locuri din Moldova şi i-a plăcut. „Eu nu pot să spun deosebirile deoarece eu niciodată nu am fost în altă parte. Limba eu știu, dar nu știu cultura, cum sunt acești oameni. Eu cred că moldovenii sunt amabili, grijulii, așa fel cum suntem și noi”.
Pentru altă Xenia din sat, tot mesajul comuniştilor a sunat convingător. Cu o precizare când vine vorba despre identitatea etnică. „Vreau să fie pace în sat și nu numai în sat, dar și în Moldova, să fie locuri de lucru. Eu nu pot să fac alegerea între aceste două naționalități pentru că la mine tatăl este găgăuz, iar mama este moldoveancă. Mie îmi pare că nu este mare diferență între ei, toți sunt oameni și toți sunt buni la inimă”, a spus Xenia Trifanova
95% dintre cei 9000 de locuitori ai satului se revendică drept găgăuzi, iar restul ucraineni, bulgari şi moldoveni. Nu e de mirare că limba română aproape nu mai există aici. Însă pentru cei care trăiesc în acest mic Turn Babel, nu neapărat limba este o problemă.
„Nu suntem un stat atât de mare, dar aici trăiesc trăiesc diferite naționalități, găgăuzi, bulgari, ucraineni, ruși, moldoveni, români. Și mereu oamenii au găsit o limbă comună și au trăit în pace. Doar o dorință avem. Ca politicienii de la Chișinău să scrie legile ținând cont de interesele tuturor oamenilor din Moldova. Să nu aleagă după anumite criterii, să-i ajute pe toți egal. Mai mulți bani se alocă la Nord și Centru, iar la Sud aproape deloc pentru drumuri, pentru proiecte de apă, iar asta se simte”, a spus Valerii Kolioglo, primarul localității Copceac.
Finanţarea respectivă înseamnă în Sudul găgăuz 76 de lei pe cap de locuitor, iar în Nordul Moldovei, 400 de lei. Însă acesta este şi efectul deciziei din 1990, când Sudul a cerut o subordonare de tip federal, cu autonomie culturală şi administrativă. Iar acum, găgăuzii par suspendaţi între două lumi.
„Cu toate că Chișinăul le-a oferit, le-a acordat cu multă dărnicie libertăți, drepturi, inclusiv de a studia în limba maternă, de a utiliza această limbă și în administrație, ei continuă să prefere să utilizeze limba rusă, limba rusă mulți găgăuzi o consideră limba lor maternă. În Republica Moldova avem cred că 70% dintre toți găgăuzii de pe mapamond. Au această menatalitate care mai persistă în zonă, în regiune pro-imperială și au nostalgia puternică pentru fostul imperiu sovietic”, a spus Ion Varta, istoric
Găgăuzia a fost anul trecut scena unor frământări politice soldate cu o consultare populară aproape fără obiect. Doar 1,5% dintre găgăuzi au spus atunci că susţin aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Şi 98,9% vor independenţa statului lor dacă Moldova se va uni vreodată cu România. O independenţă pe care, în secret, o visează în curtea Maicii Rusia care să aibă grijă de ei.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
