După patru zile și trei nopți în care a alergat pe drumul ce leagă Clujul de Timişoara, Juhos Gábor a ajuns aseară în fața casei lui Laszlo Tokes. Nu este primul maraton din România la care a luat parte, dar este cel mai important, susţine sportivul. ”O rugăciune lungă, pe durată de 16 zile. Am făcut 16 maratoane în amintirea acelor oameni care au dat cea mai scumpă valoare pentru noi. Ca noi să trăim într-o lume mai liberă”, afirmă Juhos Gábor.
Gabor are şi un regret: nu a participat la Revoluţia din 1989. Crescut lângă Oradea, maratonistul a fugit din România. Nu mai suporta dictatura şi nu a crezut că libertatea va veni vreodată: ”Eu sunt dintre cei care nu a crezut că aici se va schimba vreodată ceva. Am căutat numai folosul meu şi al familiei mele şi am plecat de aici. Un pic îmi pare rău”.
Şi totuşi, schimbarea s-a produc la doi ani după ce maratonistul a părăsit ţara. Acesta spune că, deşi are o afacere profitabilă în Budapesta, revine des în România, pentru că aici sunt rădăcinile lui: ”Ar fi fost mai cinstit să fiu cu cei cu care m-am născut şi cu care am copilărit ca să lucrăm împreună să ajungem la schimbarea la care am ajuns”.
Acum, la 25 de ani de la evenimentele dramatice care au instaurat democraţia în România, Juhos Gabor crede că ţara noastră a evoluat mult. Dar mai există încă un drum lung de făcut până ce idealurile revoluţionarilor vor fi atinse: ”Suntem pe drum bun. Foarte mare schimbare este, dar majoritatea oamenilor nu asta au sperat”.
Simultan cu sosirea maratonistului, în Capitala Banatului au avut loc şi alte manifestări care marchează 25 de ani de la Revoluţie. Corul Teologic din Timișoara a intonat colinde pe scările Catedralei Mitropolitane din centrul orașului. Şi tot în locul unde în Decembrie '89 s-a murit pentru libertate au fost aprinse aseară candele.