Căminul pentru persoane vârstnice de la Sacu este doar unul dintre centrele care se confruntă cu o lipsă acută de personal. Un singur angajat trebuie să se ocupe de 30 de asistaţi dată, mulţi dintre ei, imobilizaţi la pat.
”Depun eforturi mari pentru că sunt puţini ca număr şi tre' să alerge. Dacă ar fi mai multe persoane ar fi şi pentru personal mai uşor şi pentru personalul din cămin”, afirmă Dumitru Sava, asistat al centrului.”După parerea mea, e puţin. Puţin personal. După cum îmi dau eu seama, ar trebui suplimentat personalul care îngrijesc persoanele care sunt bolnave”, ne spune Mihai Frunză, alt asistat al centrului.
Angajaţii care au rămas la centru recunosc că ar fi vrut să plece în străinătate: s-au săturat să lucreze peste program fără să fie plătiţi în plus.
”Uneori sunt încărcată de nervi, obosită foarte tare, pentru că e mult de lucru. E greu să ai de lucru cu bătrâni, e greu cu un batrân acasă, dar mai cu bătrânii de-aici. Suntem puţini angajaţi şi nu este personal. Nu am plecat în străinătate pentru că nu ştiu limba, însă aveam de gând să plec pentru că salariile sunt foarte mici” ne mărturisește Elena Mititelu, angajata acelui cămin de bătrâni.
Liviu Pop, medic la centrul de bătrâni, ne precizează: ”În primul rând, aceste persoane au nevoie de îngrijiri deosebite. Personalul nostru, infirmiere şi femei de serviciu, este subdimensionat”.
Iosif Gherghinuţă, director al Căminului pentru Persoane Vârstnice Sacu, a declarat pentru Digi24 Timișoara: ”Ducem lipsă şi la auxiliar şi la specialitate. Avem oameni care trebuie îngrijiţi, trebuie schimbaţi şi rămânem cu o femeie care foarte greu se descurcă.Se fac cursuri de îngrijitoare, de infirmiere, dar mulţi preferă să plece dincolo. Salariile sunt mici, iar o doamnă merge pe o mie de euro în Austria şi Italia”.
Şi chiar dacă nu ar avea pretenţii financiare mari, femeile care ar vrea să lucreze la centrele pentru persoane vârstnice nu pot din cauză că posturile sunt blocate.
reporter: Doru Iacob
editor web: Călin Țenche