Călătorie în timp, la Rudăria, pe tărâmul morilor de apă

Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai

Copiii români de la țară, victimele sărăciei

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

Băsescu, despre un război nuclear: Putin nu-mi dă impresia că a plecat din lumea asta / Cine crede că Rusia va ceda teritoriu se înșală

O singură privire către valea râului Rudărica şi ai intrat în basm. Auzi zgomotul cascadelor, faci câţiva paşi şi, imediat, descoperi minunile: 22 de mori de apă, vechi de aproape 200 de ani.

Se spune că, demult, în acest ţinut, o fată frumoasă a fost ucisă de un vârcolac. În zorii zilei următoare, însă, pe apă a coborât zâna cea bună. „Văzând grozăvia, îl pedepseşte: în veac să nu mai devii om, ci pentru ţărani, pentru rudăreni, cu ghearele tale să sapi această limbă de pământ, să faci un tunel şi să construieşti o moară pentru rudăreni", ne povestește Mihai Vlădia, profesor de istorie.

Şi aşa a apărut Moara de la Tunel. Pornind de la ea, pe un traseu de trei kilometri, ţi se deschid noi şi noi poveşti: Îndărătnica a fost botezată astfel pentru că merge în sens invers acelor de ceasornic. Se spune că ea macină nu doar porumbul, ci şi timpul, şi că dacă petreci o noapte aici, dimineaţa te trezeşti întinerit. Potrivit legendei, doi îndrăgostiţi, cărora familiile nu le-au permis să se căsătorească, s-au reîntâlnit aici, la bătrâneţe. Moara a lucrat în favoarea lor, a dat timpul înapoi, iar cei doi au primit şansa de a-şi duce povestea de dragoste mai departe.



Pe lângă legendele pe care le poartă, morile sunt de mare ajutor sătenilor mai ales că, în ciuda vechimii, funcţionează impecabil şi azi. „Fiecare moară aparţine la 15-20 de familii, care îşi aleg un pecter, adică un şef. Toate cheltuielile pentru întreţinerea acestor mori sunt acoperite de către ţărani", ne spune Mihai Vlădia.

După ce apa e direcţionată spre roata morii, curentul pune în mişcare întregul mecanism: „Când îi dăm drumul, punem boabele, ne ducem şi luăm stavila, dăm drumul şi de aici reglăm boabele, de acolo reglăm moara, mai sus, mai jos, după cum vrem să fie făina".

 

O astfel de moară macină şi peste o sută de kilograme de boabe într-o zi. Oamenii locului se mândresc că făina adusă de la moară face cea mai bună mămăligă: „Punem făină şi dăm cu bătătoriul, să nu se facă cocoloaşe”.

Rudăria oferă oricui o oază de linişte, poveşti şi legende cum nu sunt în nicio carte, ospitalitatea şi căldura oamenilor simpli.

reporter: Manuela Strinu
operator: Viorel Jiva
editor web: Călin Țenche