De 14 ani de procese a fost nevoie ca sindicaliștii din învățământ să primească înapoi fosta clădire a Casei Învăţătorului din Oradea. Ridicată în 1929, ca internat pentru dascăli și elevi, aceasta a trecut după război în proprietatea statului, care a transformat-o în spital de neurologie şi psihiatrie. De trei ani imobilul de peste 2 mii de metri pătrați zace abandonat.
Când au primit decizia irevocabilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sindicaliștii au avut o surpriză neplăcută.
"Noi am câştigat clădirea, ca proprietari, dar avem creanţe de 36 de miliarde şi ceva vechi. Ceea ce înseamnă, la ora actuală, aproape un milion de euro", spune Ioan Ţenţ, preşedintele Sindicatului Liber din Învățământ Bihor.
Suma reprezintă valoarea investițiilor făcute în clădire de-a lungul deceniilor de către stat.
"S-a făcut o evaluare şi s-a considerat că, începând din anul 1951 aproximativ, până în prezent, aceasta este valoarea creanţelor la care s-a ajuns, reprezentânt construcţia, o parte din construcţia pe care a făcut-o Ministerul Sănătăţii în acest spital", susține Anca Sas, purtătorul de cuvânt al Primăriei Oradea.
Specialiștii că astfel de situații intervin atunci când valoarea clădirii la momentul retrocedării o depăşeşte pe cea din vremea naţionalizării.
"Devii proprietar pe un bun, un imobil la care ai visat o viaţă întreagă, şi atunci când te trezeşti că îl ai la îndemână, când ţi-a fost restituit, ai şi obligaţia de a plăti o sumă foarte mare, cu titlul de despăgubire", detaliază avocatul Árpád Kolozsi.
Între timp, din fostul spital s-au scos toate reţelele sanitare şi nici măcar clanţele de la uși nu au mai rămas. Oamenii străzii au adunat înăuntru munți de gunoaie.
Șefii Sindicatului Liber din Învățământ Bihor spun că voiau să redea clădirii scopul inițial, cel de cămin școlar. Acum, însă, se gândesc doar cum să găsească mai repede un cumpărător, care să îi scape de datorii.
reporter: Orsolya Nagy
operatori: Ciprian Platona, Gábor Szilágyi
editor web: Adrian Laboş