Orice copil care frunzăreşte un manual de comunicare de clasa I trăieşte senzaţia unei călătorii în timp.
"Manualele şcolare sunt anacronice. Atât conţinutul textelor, cât şi imaginile provin secolele al XIX-lea şi al XX-lea. În ceea ce priveşte reprezentarea tehnologiei moderne, aceasta aproape că nu există", a observat Vlad Voicu, membru al grupului de cercetare.
Mai grav este că imaginile abundă în clişee. Taţii lipsesc cu desăvârşire, în timp ce mamele sunt personaje centrale, dar prezentate la cratiţă. Nici persoanele cu dizabilităţi sau copiii care poartă ochelari sau au probleme cu greutatea nu apar în imaginile prezentate.
"Fetele sunt reprezentate aproape obsesiv udând florile, prin această activitate creându-se un portret al fetiţei cuminţi. În poziţii de autoritate sunt prezentaţi bărbaţii, iar femeile în foarte multe cazuri sunt doar obediente", susţine Vlad Voicu.
"Efectul negativ este asupra şcolii, pentru că decredibilizează şcoala. Ăsta este un proces vechi. De 25 de ani aceste stereotipuri, clişee nu au fost modificate, în timp ce societatea s-a schimbat", a punctat sociolog Adrian Hatos.
Sunt şi voci din sistem care consideră că manualele actuale respectă totuşi programa şcolară.
"Ele sunt mult îmbunătăţite, ele exprimă de fapt multe realităţi din viaţa de zi cu zi", consideră Florian Hava, directorul şcolii "Dacia" din Oradea.
Studiul facultăţii de sociologie din Bucureşti a fost elaborat după analizarea a 10 abecedare, de la cel din 1987, până la ediţia din 2014. 1600 de ilustraţii au fost analizate de sociologi.
Reporter: Bogdan Costea
Operator: Constantin Gheorghiţă